Chibriturile din Pakistan - expresie a prostiei omenești

Distribuie pe:

După „revoluția" furată nu s-au mai construit în municipiul Târgu-Mureș o grădiniță nouă, un spital nou, o școală. În schimb, s-au ridicat biserici și case de rugăciuni pentru toate confesiunile, în toate cartierele -fenomen lăudabil, dacă se au în vedere anii în care nu s-au acordat aprobări de construcții pentru lăcașurile de cult. Este dureros că pe listele de investiții lipsesc și obiectivele industriale. În timp ce fabricile construite în vremea socialismului glorios au fost distruse, transformate în depozite, vândute la fier vechi. Vremelnicii guvernanți se pot însă lăuda că au reușit să vândă țara prin supermarketurile străine, situate strategic, la porțile de intrare în oraș. Târgu-Mureșul dintr-un oraș producător de mărfuri industriale, exportate pe toate meridianele globului, a ajuns un importator de alimente și mărfuri industriale. Mai zilele trecute m-am rușinat că sunt român, în timp ce, din întâmplare, am studiat o cutie cu chibrituri fabricate în Pakistan, distribuitor fiind o firmă din sudul țării. Să nu-i pedepsească Dumnezeu pe cei care au furat „revoluția" din România, dar dacă au reușit să distrugă până și fabricile de chibrituri, înseamnă că situația este mai mult decât rușinoasă. În timp ce se exportă lemn neprelucrat, iar combinatele chimice pentru prelucrarea sulfului și fosforului au fost distruse, se importă chibrituri din Pakistan pe valută, sau în barter cu bunuri de valoare.

Un alt aspect de care trebuie să ne rușinăm este legat de ușurința cu care s-au retrocedat imobilele și terenurile revendicate de familia regală, urmașii legali sau mai puțini legali ai aristocrației, care au revendicat retrocedări în natură. Aceste bunuri au fost construite de poporul român, pădurile și terenurile agricole fac parte din patrimoniul național. Veți spune că, mă manifest precum un comunist din perioada stalinistă. Dar iarăși și iarăși, mă întreb, prin absurd: de ce urmașii fostului prim secretar Nicolae Vereș, nu au dreptul să revendice Teatrul Național din Târgu-Mureș construit pe vremea când, Dumnezeu să-l odihnească în pace, tovarășul Vereș s-a implicat direct în construirea acestui palat, sau de ce urmașii lui Nicolae Ceaușescu nu au dreptul să revendice Casa Poporului? Aceste întrebări par nebunești, imposibil de realizat. Este rușinos din cale afară să vii, tu, strănepot al unui boier, și să soliciți un codru, fără ca neam de neamul tău să nu fi plantat un puiet de brad, de fag sau de stejar, iar după ce ai dobândit pe căi necinstite Titlul de proprietate, să bărbierești pădurea. Așa că nu sunt de mirare vijeliile, furtuna și ploile catastrofale din ultima vreme. Mă mir că, academicienii României, silvicultorii, specialiștii de la protecția mediului nu vin în fața națiunii să explice cauzele acestor fenomene. Numai în județul Mureș, prin tăierile masive de păduri în județele Harghita și Suceava, vântul suflă nestingherit pe toată valea Mureșului. Într-un sat de pe Târnava Mică, țiganii au ras pădurea de salcâm crescută pe agroterasele amenajate pentru vie în vremea când sașii gospodăreau averea satului. După niște ploi torențiale, dealul a început să o ia la vale, punând în pericol casele. Țiganii au început să strige: „Ajutor, că murim îngropați…" Dar nimeni nu i-a întrebat: De ce mă, nenorociților, ați distrus lucrările de îmbunătățiri funciare, construite în vremea socialismului? De ce ați furat dalele de beton să vă faceți trotuar în curte, de ce ați distrus perdelele de protecție? Veți spune: ce au toate astea cu chibriturile din Pakistan? Au, fiindcă aceste chibrituri reprezintă o expresie a prostiei omenești, o batjocură la adresa neamului românesc.

Lasă un comentariu