Interviu cu dl. Profesor doctor conferențiar Iosif Todea
Ce este fericirea, dle. profesor?
Iosif Todea: Fericirea este o problemă deosebit de complexă. Studiile de psihologie încă nu au reușit să stabilească mecanismele intime ale acestui aspect specific uman. Chiar și definiția Fericirii, găsită în dicționare, relevă doar faptul că fericirea constă într-o stare de mulțumire, de satisfacție. Eu cred că Fericirea este o stare umană care are puternice valențe concrete. Din acest punct de vedere trebuie să amintim că Fericirea are mai multe laturi: o latură intelectuală, o latură afectivă și o latură materială. Ea este generată de cele trei aspecte. Sigur că această Fericire este oarecum o rezultantă a unei relații între aspirație și posibilitate. Este firesc ca oamenii să-și propună idealuri. Măsura în care ei ating aceste scopuri dau coeficientul fericirii. Referindu-ne la tineret, eu zic că tinerețea este o stare de fericire, în măsura în care tinerii știu să-și motiveze această stare, sa-și formuleze idealuri care să aibă un conținut valoric uman.
Sub aspectul temporalității, cum putem concretiza Fericirea?
I. T.: Din acest punct de vedere aș putea spune că sunt fericiri de o viață sau fericiri pasagere. Fericirile de o viață pornesc dintr-o construcție neuro-psihologică specific umană, dintr-o anumită manieră educațională, din experiența lui de viață. Tineretul din ziua de azi duce lipsă de idealuri cu bătaie lungă. De altfel, există și o cauză obiectivă, aspectele economice, tranziția, starea materială a celor tineri conduce implicit la niște stări degenerative la nivel intelectual și afectiv.
Din această cauză, unii tineri caută alte căi de a găsi Fericirea, prin reîntoarcere în subconștient. Evită astfel să caute Fericirea în valorile vieții spirituale, sociale. De aici, atitudinea unora conduce la anumite fenomene de artificializare a fericirii, această artificializare putând degenera uneori în situații neplăcute, antiumane.
Credeți că necazurile, problemele joacă vreun rol în problema Fericirii?
I. T.: Drumul tinerilor spre fericire este un drum cu multe obstacole. Cu cât depui un efort mai mare pentru a învinge obstacolul, cu atât satisfacția împlinirii este mai mare, iar tonalitatea și intensitatea Fericirii este argumentată.
Pe care din cele trei laturi ale Fericirii credeți că se pune accentul în ziua de azi?
I. T.: Toate trei sunt într-o restrânsă corelație și se determină reciproc. La un moment dat nu poate lipsi una fără cealaltă.
Dacă ar fi să facem o ierarhie ar fi intelectualul, apoi materialul, dar între ele se interpune afectivul care le susține pe amândouă. Tânăra generație ar trebui îndrumată spre o fericire intelectuală, care este permanentă și de substanță.
Fericirea poate să depindă și de firea fiecăruia, în parte?
I. T.: Bineînțeles. Ea ține și de structura omului. Sunt firi înnăscute, optimiste, care mai ușor își construiesc și-și îndeplinesc un ideal, sau sunt firi mai pesimiste care evident, se descurcă mai greu în viață, beneficiind de o fericire incompletă, ciuntită.
Credeți că poate fi posibilă o fericire materială?
I. T.: Fericirea materială nu este atât o fericire, cât o stare de mulțumire, de satisfacție. Pentru a accede la Fericire trebuie să mergi mai departe, să ai idealuri, aspirații spre adevărate valori perene.
Putem face o evaluare a gradului de Fericire sau de Nefericire a tinerilor din societatea românească de azi?
I. T.: Eu cred că nu putem contabiliza lucrurile. În viața unui om există momente de fericire dar și momente de nefericire. E greu să punem în balanță aceste două aspecte, mai ales că o nefericire poate fi condiția unei fericiri. Poate este paradoxal, dar Fericirea este și o stare de neliniște. Nu este o stare de confort psihic. Un tânăr care vrea să fie fericit trebuie să-și pună întrebări, să-și caute răspunsuri și astfel să se realizeze.
Ce credeți că îi face pe tineri nefericiți?
I. T: În primul rând lipsa de scopuri, de idealuri, care este cea mai frecventă cauză a nefericirii. O altă cauză este lipsa materială, în condițiile unei vieți foarte aspre, care de cele mai multe ori le conferă tinerilor o stare de dezolare. Am putea aminti aici și neputința lui de a realiza ceea ce-și dorește. Tânărul își dorește multe lucruri, dar faptul că nu poate obține ceea ce-și dorește, faptul că se vede neajutorat în atâtea și atâtea situații, îl face pe tânăr să se simtă uneori neputincios.
Izolarea este o consecință a nefericirii?
I. T.: Absolut. Această izolare poate să-l facă pe tânăr să se regăsească într-un ego al său, izolat de ceilalți. Asemenea tineri care se izolează riscă să intre apoi cu multă ușurință în alte grupuri care sunt puternice și care au alte criterii decât cele valorice, pentru constituirea lor. Eu cred totuși că, tinerii de azi vor găsi drumul spre o adevărată fericire, o fericire care să dea un sens și o valoare.
