Motto: „Artistul a dat la o parte valul iluziei, pentru a ajunge la adevăr." (Vasile Mureșan)
Pe Marcel Naste, acum artist în deplinătatea forței creatoare, l-am cunoscut cu ani în urmă, intrigată la început, apoi fascinată de pictura lui, care creștea odată cu tânărul frumos la chip și la suflet, izbucnind apoteotic, dincolo de pânză și de griurile unui cer intim lucid, ori doar sfios la început, în tușe sigure, apoi, de culoare viguroasă, și categoric lamelări de șpaclu.
În mod deloc paradoxal, aceste observații, de natură „tehnică" pot fi extrapolate la viața cea de toate zilele a Omului Marcel Naste, rapid maturizat de ritmul trepidant și activitatea aglomerată, responsabilă, a tânărului director de instituție cultural reghineană cu activitate debordantă, cap de frumoasă familie, cu copii minunați.
Este Marcel Naste, un artist cu personalitate lesne de recunoscut, este o marcă, un brand. Dar, în primul rând, este un luptător tenace, pe care nu l-am surprins niciodată cu garda jos. E un pictor de excepțional talent, în a cărui traiectorie artistică am crezut încă de la început și
m-am simțit onorată „să pun umărul", sprijinită fiind, la rândul meu, de Omul Cetății, care a răspuns mereu „Prezent!" la chemările pe care i le-am transmis în timp.
L-am invitat și la recent încheiata ediție a „Punților de lumină", unde a adus o splendidă expoziție cu tablouri din seria sa abstractă, în care cu greu mai regăsești zbuciumul plesnit din pânza icoanelor ce l-au impus ca brand.
Marcel Naste este artistul român care a introdus, în premieră, icoana la Consulatul General al României la Bonn, a fost invitat să expună la deschiderea Bibliotecii Naționale din București și la Galeria de Artă „Ion Irimescu" din municipiul Suceava - o expoziție de pictură cu genericul „Simbol, Credință și Artă", unde își etala icoanele și prapurii (combinând culorile de ulei cu foița de aur, într-o suprapunere de simboluri), demonstrând că a reușit să-și contureze un stil propriu, considerat fiind deja „vârful generației tinere mureșene". Lucrările tânărului artist (icoanele și prapurii - care au „o firească consubstanțialitate cu celelalte lucrări religioase") sunt, afirma atunci, la Suceava, directorul Culturii mureșene, scriitorul Nicolae Băciuț, „asimilabile rugăciunii".
În zilele de 22-23 septembrie, la „Punțile" de la Târgu-Mureș, mi-a adus lucrări tulburătoare, dar în altă manieră decât cea cu care ne fermecase la o altă ediție, când, mărturisindu-și „baza teologică" a creației, declara că „a reușit să se detașeze de spiritul iconografic standard", înclinând balanța spre latura artistică, pentru a crea... „icoane mai deosebite". Aici nu au fost decât „icoane" al sufletelor, ale culorilor toamnei din noi. Cu adevărat, mai deosebite!!!
„Tablourile sale din ciclul abstract și nuduri sunt complexe simfonii cromatice amintind de concertele de jazz, atunci când solista-linie sau pată-iese în față. Pictura lui Marcel Naste nu reprezintă sentimente trecătoare, are acoperire în cunoaștere, exprimată prin organizare, cromatică și armonie. Artistul practică o pictură de limbaj, nu de motiv, acesta fiind numai un pretext." - observa, judicios, mai vârstnicul confrate Vasile Mureșan - la rândul său artist de remarcabilă altitudine. - „Discursul plastic este unul armonic, rostit cursiv, fără sincope. Concretul și abstractul, realitatea și ficțiunea, figurativul și nonfigurativul, perechi antinomice, se împletesc armonios și transmit empatic trăirile și sentimentele artistului. Pendulând între concret și abstract, între cerebral și spontan, între rațional și irațional, artistul se exprimă coerent și dovedește o foarte temeinică stăpânire a mijloacelor de expresie, compoziție, culoare, totul pe fondul unor armonii consonante și al unor forme plastice reduse la esență. În tablourile lui Marcel Naste se întâlnesc trasee amintind de o logică obișnuită a formelor - expresia energiei creatoare de factură intelectuală, împletite cu trasee spontane, imprevizibile, ținând de hazard, amintind de Action-painting ".
Într-adevăr!
„În psihanaliză se consideră că nuditatea și reprezentarea ei sunt expresia dorințelor de demascare și de punere în valoare a adevăratei personalități." - reamintea Vasile Mureșan. Nu tocmai! - aș zice eu. Nu cred că psihanaliza a epuizat tot ce se poate afirma despre trăirile noastre. Marcel a pictat și „Nuduri". În acele tablouri - ca niște „aburi de femeie roz", parcă -, eu am avut senzația că artistul mai degrabă sublimează realul, ca într-un proces chimic - ca o detoxifiere, nu neapărat ca o lepădare de carnal, retras în proiecție. Fiindcă, în percepția unui om sensibil, în general, nu doar a unui artist, între real și imaginar granița este extrem de subțire, cât un fir de iarbă. Este un om frumos și la chip, și la suflet, cum spuneam.
S-a născut în ziua de 3 martie 1981, la Reghin. Este absolvent al Liceul de Artă din Târgu-Mureș, specialitatea pictură, în anul 1999, absolvent al Facultății de Teologie Ortodoxă, secția Teologie Patrimoniu Cultural, Pictură Bisericească, Iconografie și Restaurare din Cluj-Napoca, și absolvent al Institutului de Artă Vizuală „Ion Andreescu"; membru al Uniunii Artiștilor Plastici (UAP) - Filiala Mureș, din anul 2006, și membru fondator al grupului de artă religioasă „Deisis" din Târgu Mureș.
A organizat expoziții personale la: Muzeul Etnografic Reghin (2003), Casa de Cultură „George Enescu" din Reghin (2004 - 2005), B.C. R. Central Târgu-Mureș (2006), Studioul de Radio Târgu-Mureș (2006), Muzeul de Istorie Sighișoara (2006), Sala „Tonitza" a Hotelului Continental din Târgu-Mureș, în cadrul amplei manifestări „Punți de lumină", Galeria de artă a cotidianului „Cuvântul liber" din Târgu-Mureș.
A participat în expoziții colective la Liceul de Artă (1996 -1999), Casa de Cultură „Eugen Nicoară" Reghin (1998), Muzeul etnografic Reghin (2002, 2006), Expo Transilvania Cluj-Napoca (2005), Camera de Comerț Râmnicu -Vâlcea (2005), Facultatea de Teologie Ortodoxă Alba-Iulia (2006), Turda (2006). A participat la tabere de pictură în localitățile Deda, Sighișoara, Turda, Lăpușna și Reghin. Este membru al Asociației Artiștiștilor Plastici Mureș din anul 2006 și membru U. A. P. Mureș, din anul 2006. A fost prezentat în presa locală, națională și internațională: „Cuvântul liber", „24 ore mureșene", ,,Punctul",Târgu-Mureș, Certitudinea (București), „Melidonium" (Roman), „Confluențe literare" (Cluj-Napoca), „Clipa" (Anaheim, California), în Australia, la Radio Târgu-Mureș, Televiziunea Târgu-Mureș și TV Reghin.
A obținut diploma „Superlative Culturale" 2005, oferită de Studioul de Radio
Târgu-Mureș, Diploma de Excelență (aniversară, 2016) și Diploma EXEMPLARIUM (2017) ale „Punților de lumină".
Începând din 2008 până în 2013, a fost consilier la Direcția pentru Cultură și Patrimoniu Mureș, iar acum este director al Casei de Cultură „Eugen Nicoară" din Reghin.
În toamna anului 2015, Marcel Naste și-a expus lucrările în Italia, la Milano (trei nuduri și o lucrare modern abstractă) și la Roma (o expoziție cu temă religioasă creștină - Arhanghelul Mihail). Ca urmare a participării la „Bienala de la Tivoli", desfășurată și competițional, în perioada 9-17 octombrie 2015, sub genericul „Designul și arhitectura artelor", unde s-au reunit artiști de renume internațional din domeniul picturii și al sculpturii și unde au fost acceptați doar doi români: el și suprarealistul clujean Ovidiu Avram, Marcel Naste a obținut o mențiune. Succesul de la Milano i-a deschis porțile Romei, reprezentând România, în perioada 25-30 noiembrie 2015, la expoziția colectivă itinerantă de la Casa San Bernardo și Abația „Tre Fontane", avizată și revizuită de Edarcom Europa, sub ochiul critic al fiului lui Salvador Dali - Jose Van Roy Dali.
Ar fi multe de spus despre Marcel Naste, inclusiv despre activitatea sa ca director al Casei de Cultură „Eugen Nicoară" a municipiului Reghin, unde se remarcă un reviriment dătător de speranțe prin punerea în operă a unor proiecte capacitând interesul unor forțe culturale din prima linie dar și a publicului spectator, din totdeauna iubitor de frumos și de cunoaștere.
Marcel Naste este el însuși o instituție, care, alături de echipa sa nu o dată premiată (și)de mine - actrița jurnalistă Simina Cota, interpreții Smaranda și Enea German, Iancsi Geczi -, poate răspunde relaxat întrebării: unde mai fugim de voi, dar și, mai cu seamă, de răul și hăul din noi înșine?
Arta înseamnă Frumusețe și Adevăr. Frumusețea înseamnă Credință și Speranță. Credință în tine, în oameni, dar mai ales în Dumnezeu. Dumnezeu e Iubire. Dacă dragoste nu e, nimic nu e. Dar când există Iubire, există Dumnezeu, și atunci există Frumosul Sacru, deci Echilibrul atât de necesar Clipei! Marea evadare înseamnă rădăcini spre cer!
