BANII ROMÂNIEI (XLII) - Economia subterană și evaziunea - Evaziunea fiscală din munca la negru - Statisticile arată că evaziunea fiscală din munca la negru a crescut în perioada 2000-2012

Într-o asemenea situație, reformarea economiei și societății românești devine o necesitate urgentă în vederea evitării decăderii economice și a unor tensiuni sociale cu consecințe destabilizatoare extrem de periculoase mai ales în condițiile geopolitice actuale.

Reformarea ar fi trebuit făcută de ceea ce numim „clasă politică" dar ar fi fost o operație contra naturii, căci și-ar fi pierdut propriile ei interese și privilegii. Reformarea a fost astfel preluată, cu o încurajare puternică din partea străinătății, de către „clasa procurorilor", adică DNA.

Nu este o situație des întâlnită într-un climat de normalitate specific democrațiilor parlamentare dar în absența unui politic responsabil, reformarea prin procuratură este o soluție care nu poate fi respinsă. Eliminarea justițiară a barierei pe care corupția o pune în calea utilizării resurselor naționale în favoarea propriei națiuni și nu a unor persoane sau grupuri de interese poate nu este metoda cea mai corectă și lipsită de riscurile momentelor de abuz sau confuzii dar, în condițiile actuale ale României, este singura care, în teorie, poate reuși.

Problema care se pune este tocmai aceasta: poate reuși doar în teorie sau poate reuși în realitate?

Dacă la începutul campaniei anticorupție declanșată de către DNA eram optimiști în legătură cu reușita ei, acum, după aproape doi ani, suntem mult mai puțin optimiști.

Am motive din ce în ce mai puternice pentru a crede că această campanie pierde pe zi ce trece capacitatea de reformare a societății și economiei și nu va putea aduce „schimbarea" așteptată.

Explicația acestei situații constă în faptul că eforturile DNA sunt singulare, nebeneficiind de sprijinul și implicarea statului român în demersul spre schimbarea.

Activitatea DNA este doar prima verigă a unui lanț de măsuri care ar trebui să înceapă cu anchetarea și pedepsirea vinovaților dar care trebuie continuat cu măsuri de natură legală menite să recupereze prejudiciile, sa împiedice reapariția corupției și să contracareze efectele perverse pe care activitatea DNA le poate avea în economie.

Această continuare nu a avut loc pe perioada guvernării Ponta ceea ce poate fi considerat un act de subminare a economiei naționale.

Dacă, statul român, prin activitatea legislativă și executivă, s-a manifestat până la declanșarea campaniei anticorupție prin emiterea „cu dedicație" a unor legi și hotărâri în favoarea diferiților clienți politici, după începerea campaniei s-a manifestat prin refuzul de a emite orice legi sau hotărâri care ar fi fost obligatorii și absolut necesare reușitei activității DNA, căci această reușită nu înseamnă doar arestarea unor vinovați ci, în primul rând, recuperarea daunelor produse și crearea unui mediu economic eliberat de arbitrarul clientelismului politic.

Acest refuz a avut ca scop atacarea și blocarea indirectă a campaniei prin încercarea de a ridica opinia publică împotriva activității DNA. Imposibilitatea ` atacării directe, fiind imposibilă din motive de imagine internă și externă, atât parlamentul cât și guvernul au recurs la strategia izolării DNA strict în zona în care s-ar fi putut obține efecte reale de asanare a economiei de corupției și, în consecință, de eficientizare a acesteia.

Grav este faptul că prin această izolare a DNA au apărut efecte perverse activității anticorupție, adică în loc să asistăm la o eficientizare observăm o blocare a mediului economic. Procesul decizional în zona investițiilor s-a blocat, anchetările și arestările unor patroni învinuiți de corupție au dus la încetinirea sau chiar încetarea activității în întreprinderile lor cu consecințe serioase asupra pierderii de locuri de muncă, s-au pierdut contracte de export și s-au irosit oportunități de atragere și folosire a fondurilor europene.

(va urma)

 

Lasă un comentariu