O fărâmă din inima ta

Milostenia, sau îndurarea creștină, izvorăște din iubirea de Dumnezeu și de aproapele și ia forma ajutorării materiale și morale a semenilor aflați în nevoie. Domnul Hristos, modelul desăvârșit al milosteniei, ne-a înștiințat că la Judecata de apoi faptele îndurării trupești și sufletești sunt acelea care ne vor deschide porțile fericirii veșnice. Ca să fii milostiv nu trebuie să ai bogății. Tocmai din acest motiv, Dumnezeu ne îndeamnă să dăruim din puținul nostru, din ceea ce avem și din ceea ce nu avem. De pildă, vrei să înaintezi pe calea cunoașterii, dăruiește o carte, vrei să primești lumină, dăruiește o candelă unui creștin, vrei să ai libertate, cumperi un porumbel din piață și-i dai libertate să zboare spre cer și multe altele. În închisorile comuniste, preoții, dar și simplii creștini, făceau acte de milostenie: unii care erau mai sănătoși dădeau porția de hrană celor bolnavi, alții își dădeau încălțările, sau îmbrăcămintea.

Iată, pentru a înțelege mai bine aceste lucruri, vă invit să medităm asupra unei învățături din viețile Sfinților Părinți:

„Un tânăr monah, a întrebat un pustnic înțelept:

- Care este taina armoniei cu toți oamenii?

Bătrânul pustnic l-a privit îndelung, s-a gândit o vreme în tăcere și i-a răspuns:

- Să dăruiești ceva, fiecărui om întâlnit în cale...

- Să dau de pomană?, îndrăzni tânărul.

- Să dăruiești un zâmbet, o vorbă bună, o pâine, iubire, compasiune, înțelegere...adică o fărâmă din inima ta!, spuse bătrânul, zâmbind.

Spunea părintele Arsenie Boca că: „La început dai din ceea ce ai, mai apoi dai din ceea ce ești!" Și tare bine a mai zis!

Lasă un comentariu