25 OCTOMBRIE - ZIUA OȘTIRII ROMÂNE

De-a lungul timpului, jertfelnicia acestui bun și răbdător neam românesc a semănat aproape întregul pământ al țării cu însemnele sale: cruci, troițe, cimitire, monumente, pentru a nemuri acea supremă clipă în care pământul și apărătorii lui, EROII NEAMULUI nostru, s-au înfrățit întru veșnicie.

Din moși-strămoși, de când Domnul ne-a așezat aici în cuibarul statorniciei noastre, pământul acesta ne-a îndestulat cu de toate, ne-a dat de viețuire, ne-a dat ațâțătoare bogății, ne-a dat de-mbucătură, ne-a dat loc de veșnicit, dar ne-a dat și dreptul și ne-a mai dat pe deasupra și datoria de a-l cinsti și a-l apăra la nevoie chiar cu prețul vieții. Poate că de aceea el ne-a fost atât de drag, atât de apropiat ființei noastre. L-am purtat mereu cu noi în gând și-n suflet, la el ne-am întors de oriunde, în el am dori să ne înturnăm spre veșnicire.

Pentru el și pentru dăinuirea neamului nostru ne-am înstelat în piatra Columnei, arătând veacurilor care vor veni cum se apără moșia străbună. Pentru el și pentru libertatea neamului am dat îndoită sfântă vamă alături de Mircea, de Ștefan, de Mihai Viteazul și atâția alții. Ca macii roșii în lanul țării, eroii noștri au semănat această glie la Tapae, Baia, Călugăreni Mărăști, Mărășești, Oituz, Oarba de Mureș și mai apoi câmpiile străine, apărând țara și dreptul ei de a exista întru hotarele limbii și a neamului românesc.

Aici și aiurea, sub umbra unei sfinte cruci zace o inimă vitează, pe care noi și urmașii noștri avem mereu și mereu datoria sacră de a o cinsti așa cum se cuvine, mai ales acum la ceas de mare sărbătoare pentru oștirea română. E lung pomelnicul jertfelniciei lor, e mare numărul locurilor în care ei își dorm somnul de veci, dar la fel de mare trebuie să fie și smerenia și recunoștința noastră față de ei.

Așa că, în această sfântă zi, conștiința și sufletul vostru simțitor de buni creștini, găsească-vă în fața unei troițe, a unui cimitir, a unui monument, unde ne dorm eroii, cu o floare în mână, pe care să o puneți alături de o picurată lacrimă venită din fântâna sufletului vostru, la căpătâiul lor.

Iar dacă veți ține de mână și un nepot, spuneți-i și lui cine sunt cei care merită acum și pentru totdeauna această cinste.

Iar ei, eroii noștri, vor simții că nu i-am uitat, vor ști că jertfa lor n-a fost zadarnică și că fără ea poate că destinul acestui trudalnic și răbdător neam românesc, ar fi fost altul acum.

Lasă un comentariu