Nu-ți părăsi prietenul pentru un pahar cu apă

Un om și câinele său au murit în același timp. Ajungând în cer, au mers pe un drum pietruit cu aur, pe lângă un gard de marmură fină, până au dat de o poartă superbă, construită din perle, ce străluceau sub razele soarelui. Ajungând lângă poartă, au văzut un om șezând în pragul ei.

- Scuzați-mă, unde ne aflăm?

- În Rai, a răspuns portarul.

- Putem primi un pahar cu apă?

- Desigur, a răspuns portarul, intră și vei primi.

- Singur? Prietenul meu nu poate intra?

- Regret, nu permitem intrarea animalelor...

Omul a decis să renunțe la apă, și-a chemat câinele și-au plecat mai departe. Tot mergând au ajuns la o poartă simplă de lemn, fără gard împrejur. Un portar stătea rezemat de poartă și citea dintr-o carte.

- Putem primi puțină apă?

- Desigur, cu plăcere, intrați, a răspuns portarul.

Cei doi au trecut poarta, și au băut apă rece din fântâna apropiată, cât au poftit.

- Mulțumim, dar unde ne aflăm?

- În Rai, le-a răspuns portarul.

- Am mai întâlnit un portar, și el mi-a spus că la poarta lui e intrarea în Rai...

- Ah, te referi la strada aurită și poarta cu perle? Nu, acolo e Iadul!

- Și nu vă păsa că acolo se folosesc de numele vostru?

- Nu, i-a răspuns portarul. Noi suntem bucuroși că ei îi păstrează pe toți aceia care sunt de acord să-și părăsească prietenii și să-i lase afară!

 

Lasă un comentariu