Întemeiată pe Sfânta Tradiție, sărbătoarea este prilej de aducere aminte, cu evlavie, a intrării în Biserica Legii vechi din Ierusalim a copilei de trei ani, care avea să fie Maica Domnului nostru Iisus Hristos. Sfinții părinți au început a sărbători evenimentul în anul 750.
Ana, cea pururea pomenită, ruga împreună cu Ioachim pe Stăpânul firii să le dăruiască un prunc, făgăduind că dacă li se va îndeplini cererea îl vor dărui și închina lui Dumnezeu. Dusă în Templu și încredințată preoților, Fecioara Maria a petrecut acolo doisprezece ani de sfântă viețuire, citind Scriptura și rugându-se. Când s-a apropiat vremea dumnezeieștii Bunei Vestiri, ieșind de la Templu, Sfânta Fecioară a descoperit arhiereului și preoților că ea, încă din leagăn, a fost făgăduită lui Dumnezeu și a ales o viață de feciorie neîntreruptă. La 15 ani a fost logodită cu dreptul Iosif, ca sub chipul căsătoriei să se păzească curată în lume; și astfel, Iosif a slujit ca martor la Nașterea cea fără prihană a Domnului, cât și ca ocrotitor la fuga în Egipt și la întoarcerea de acolo la Nazaret, în pământul lui Israel.
