Vă propun spre lectură și meditație, poezia „Imposibila donație”, a poetului Ionel Simota, membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Brașov:
Hai, străinule, să-ți dau
tot ce vrei din țara mea,
scaunul pe care stau,
însă munții, nu-i pot da.
Eu te las și poți să iei
pâine, sare, apă, foc…
munții nu, că sunt ai mei
și nu am ce pune-n loc.
Și nici deal nu-ți dau vreunul,
sau câmpiile cu ape,
însă-ți dau, ca tot românul,
omenie, cât încape.
Îți dau tot ce vrei să știi
din istoriile sfinte;
îți arăt eroii vii
ce-s în suflet și morminte.
Doar un lucru să nu-mi ceri;
să îți dau vreun colț de țară,
eu nu vreau să-mi dai averi
și-apoi să m-alungi afară.
Colțu-acesta-i dar ceresc,
fără el aș fi străin,
aici oaspeții-i primesc,
le dau păine, le dau vin,
însă niciun colț de țară
nu-l pot da la vreun străin.
