În tradiția poporului român, există obiceiul ca, în noaptea de Sfântul Andrei (29/30 noiembrie), să se pună un strat subțire de grâu la încolțit, într-o farfurioară, pentru fiecare membru al familiei, care va fi responsabil de îngrijirea lui.
Grâul este un simbol prezent în mai toate ritualurile, începând de la naștere, până la înmormântare. Bobul de grâu încolțit este simbolul vieții care biruiește moartea. În lumea ortodoxă, este privit drept simbol dumnezeiesc, al creștinilor care îl poartă mereu pe Dumnezeu în suflet, cu credință și smerenie. Este și motivul pentru care se folosește și cu scop predictiv, mai ales în noaptea din ajunul sărbătorii Sfântului Andrei. Este un simbol al belșugului, dar și un prevestitor al recoltelor de anul viitor. Tineri și bătrâni, deopotrivă, cred în puterea lui.
Revenind la grâul pus la încolțit în noaptea de Sfântul Andrei, concret se ia o mână de grâu, se „seamănă" într-un ghiveci, o farfurioară sau într-o cutiuță din plastic, se acoperă boabele cu un strat subțire de pământ și se pune la fereastră pentru ca grâul proaspăt încolțit să beneficieze de lumină suficientă.
Tradiția spune că grâul pus la încolțit de Sfântul Andrei prevestește câte ceva despre viitorul omului care l-a plantat: așa cum va arăta grâul de Anul Nou, așa va fi și sănătatea celui care l-a semănat.
Bătrânii spun că aspectul grâului pus de Sfântul Andrei prevede și recoltele anului agricol ce urmează. Un grâu frumos dezvoltat înseamnă o recoltă bogată, iar dacă nu a crescut sau s-a uscat până la sfârșitul anului înseamnă că urmează un an greu. Modul în care se dezvoltă grâul din farfurioară prezice și viitorul persoanei respective în ceea ce privește norocul și sănătatea pentru anul ce urmează.
