Niște capete - așezate, cât de cât normal între urechile aferente - ne tot avertizează, de ceva vreme, că în România (de-i mai zice și „Grădina Maicii Domnului", vai de maica ei!), hoția, tâlhăria, violul, cafteala, căratul la pumni și ucigătura, cum ar veni, sunt în creștere alarmantă și, în curând, situația va scăpa de sub control, în sensul că, dacă o ducem tot așa, o să ajungem să ne căsăpim între noi până o să ne putem lăuda că suntem pe ultimele locuri în UE la capitolul „mâini și picioare întregi, scăfârlii nesfărmate".
…Nu că exemple n-ar fi fost, că au fost destule: ici, un fiu a hăcuit-o pe mamă-sa și i-a înfipt capul în gardul din bătătură; un alt fiu, pe principiul „trei în unu", a „dat cuțât" la bunică, la mamă și la tată, „la pachet", să-și ia de-o grijă, după care s-a prezentat la îngropăciune, să-i plângă cu dor și jele; colea, un părinte și-a siluit fiicele minore, pe rând și la grămadă, cum avea el chef „pă moment"; ici, un amant dotat (cu sabie ninja) i-a luat gâtul ibovnicei, în plină stradă, pe motiv de gelozie; colea, o mămică și-a azvârlit nou-născutul în latrină; altă mămică și-a folosit copila, de nici un an, pentru pornoșag pe internet, câștigând bani buni de la pedofili; colea, o tanti de vârsta a treia spre a patra își va petrece restul vieții în pușcărie, croșetând ciorapi pentru pești, întrucât, într-un moment de „întunericire" a minții, a băgat cuțitul de bucătărie în jugulara consortului, trimițându-l, scurt, în loc cu verdeață. (Vecinii au explicat cum că acela, oricum, era mort de beat, așa că mare lucru n-are cum să fi simțit.) Exemplele ar putea continua, dar ți-e și lehamite… Bine, ca să nu mai pomenim că, în ziua de azi, nu mai poți trece strada, „pe verde" și pe trecerea de pietoni, fără să te temi că o să coboare șoferul nervos din mașină, să te ia la pumni fiindcă ai trecut ca melcul. Etc. și etc.
Ce-i drept, și televiziunile au avut rolul lor în măcelul generalizat: „Nu ți-a fost milă s-o ucizi pe maică-ta?" „Ce ați simțit când fiul dumneavoastră v-a băgat cuțitul în stomac?" - alte și alte întrebări cretine, îmbulzeală și microfoane vârâte în gurile muribunzilor, de dragul audienței, nu care cumva să apuce postul vecin și concurent să înregistreze el, primul, ultima suflare a victimei.
…Bine, dar noi, în vremea asta, ca niște cetățeni responsabili, cu înaltă conștiință civică, eram ocupați, ba cu Ordonanța 13, ba cu „amplele proteste" (spontane, desigur,) ale „societății civile", ba cu facerea și desfacerea guvernelor în stradă, ba cu Dragnea și Belina, ba cu ce-a zis Ghiță despre Ponta și Băsescu despre Codruța, ba cu sufrageria lui Oprea, ba cum și-a luat Tăriceanu permisul auto fără să stea la coadă (aducând, desigur, grave prejudicii statului de drept), ba cu cine-a ars becu' în arhiva SIPA, ba să facem mișto de Daea, ba cu Codul Fiscal, ba cu Codul Penal, ba că-i prea cald, ba că-i prea frig etc. Am fost, cum s-ar zice, economiști, finanțiști, experți contabili, meteorologi, analiști politici iar acum, de o (prea) bună bucată de vreme, de când cu legile justiției suntem, desigur, juriști nevoie mare, domeniul în care nu te pricepi oferindu-ți, ce-i drept, largi deschideri spre a bate câmpii cu nestingherire.
Din când în când, pe parcursul anului, câte un psiholog, prizărit în vreun colț de ecran, mai atrăgea atenția că societatea o cam ia razna, suntem cam nervoși, cam bătăuși, una-două ne sare muștarul, prea ne luăm din orice, consumăm cam mult alcool, la crâșmă, acasă și la volan, iată și niscaiva cifre ale Inspectoratului General al Poliției Române: „În primele 6 luni ale anului 2016, la nivel național, s-au înregistrat 8.926 de sesizări privind infracțiunea de lovire și alte violențe în familie. Dintre adulți, femeile sunt cele mai afectate (79% dintre victime sunt de sex feminin) iar majoritatea agresorilor sunt bărbați (92,3%). În aceeași perioadă au fost raportate 81 de cazuri de viol în familie. Victima îi este agresorului partener/ă în 21% dintre cazuri și fiu sau fiică în 44,4% dintre cazurile sesizate. Cifrele se referă numai la cazurile care ajung să fie sesizate la poliție, un număr infim comparativ cu datele colectate în studiul din 2014 al Agenției Europene pentru Drepturi Fundamentale în care se arăta că 1 din 4 femei din România a fost, cel puțin o dată în viață, agresată fizic sau sexual de partenerul său".
Așadar, nu ducem lipsă de cotonogeală, plus că, între timp, lucrurile au mai evoluat, metodele au devenit mai rafinate.
…Tiii, dar chiar se îngroașă gluma, s-au trezit niște „formatori de opinie" și de emisiuni TV: o droaie de specialiști s-au îngrămădit pe micul ecran, dându-și cu părerea: „Lasă, a zis unul, că și voi, mass-media, sunteți de vină, că prea dați imagini cu beregăți tăiate și cetățeni înjunghiați și duși cu targa…". „Ba, să avem pardon, s-au ițit realizatorii, noi nu facem decât să informăm populația…". „Ba nu faceți decât s-o băgați în sperieți…", „Clar, e nevoie de proiecte concrete, de instrumente legale, de creșterea încrederii populației în autoritățile statului. Partidul nostru tocmai a demarat…", a început să recite un politician asudat, proaspăt venit de la #rezist, dar altul i-a tăiat-o scurt: „A făcut pe dracu' ghem partidul vostru, n-a făcut nimic. Noi, noi am întărit serviciile de asistență socială și am organizat cursuri de informare, am dezvoltat politici publice de… încât să… pentru prevenirea și combaterea violenței. Experții noștri s-au deplasat afară ca să studieze fenomenul. Au venit cu un set de recomandări…". „Hai, nu zău, și cine le-a plătit biletul de avion?" - l-a apostrofat colegul. „Domnilor, a intervenit realizatoarea, mie să-mi spuneți concret: ce face o femeie care știe că-i vine bărbatul beat acasă și o ia la pumni? Ce face? Adică, ce face?" Silențium total. Invitații au dat-o cotită, ca să vezi că proiectele, că autoritățile, că politicile publice, că centrele de asistență… (Bine, o soluție ar fi să se încuie pe dinăuntru, să lase cheia în broască și pe bețivan pe rogojină, să doarmă în casa scării, la răcoare, în secrețiile proprii, numai că: unu - i-ar încălca grav drepturile omului și doi - în ziua următoare ar încasa o mardeală și mai zdravănă, bagabontu' i-ar rupe picioarele. Nici cu „fuga la mama" nu prea ține: te duci o dată, hai, de două ori, să cauți alinare în brațele materne, dar răbufnește până la urmă și mama, cât e ea de mamă: „Io ț-am zâs să nu-l iei, că-i beutor și mișel, amu spală-te cu el pe cap!")
…Așa că „rabdă inimă și taci", ca s-o luăm pe tarlaua melosului popular…
Până la urmă n-am aflat ce face femeia ca să scape de scatoalcele bețivanului, în schimb (ca să ne mai detensionăm, să ne mai îmbunăm), l-am revăzut pe domnul Pomohaci, închinându-se, alternativ, pe la icoane și interpretând nestemate din folclorul românesc, în aplauzele vii, prelungite, și sub privirile lăcrămoase ale enoriașilor iubitori de cântec popular. (Prilej de a cugeta adânc și melancolic asupra dimensiunilor uriașe ale prostiei omenești.)
…Dar, parcă am avut răgaz să ne pătrundem de suficientă smerenie la vederea îndrăgitului rapsod caterisit? Știre bombă! Crimă la metrou! O fată și-a găsit sfârșitul sub șinele trenului, împinsă de o psihopată. Cazul a șocat România, stimați cetățeni (nu că ar fi singurul) și acuma dezbatem de zor ce-i de făcut cu dezaxații, să nu ajungem cu capetele înfipte în gard, cu picioarele retezate de mijloacele de transport în comun, cu mațele scoase, ca Toma Alimoș. În caz că scăpăm cu viață.
Un reputat psiholog criminalist a pus punctul pe i: „Guvernanții să mai termine dracului cu gâlceava și ciorovăiala și să se apuce de Legea sănătății mintale!"
…O să se apuce, o să se apuce, dom' profesor, stați numa' un pic, să termine ultimii kilometri de autostradă, să atragă și ultimii firfirei din fondurile europene, să mai inaugureze un spital nou, că nu le pot face pe toate deodată…
