Mă numesc Giuseppe Bruno, m-am născut la 1 mai 1966, locuiesc în Adelfia, o localitate în provincia Bari, regiunea Puglia. După terminarea școlii am rămas acasă, să-mi ajut părinții la muncile pământului, tatăl meu fiind cultivator de viță de vie și măslini. Nu am fost bogați. Sunt căsătorit și am doi copii, un băiat și o fată, de 28 și respectiv 24 de ani.
Pasiunea pentru artă și pentru reeditarea istoriei a început din copilărie, datorită tatălui meu, care mă ducea la cinematograf - era singura distracție pe vremea aceea - și ne uitam împreună, mereu, la „Ben Hur".
Crescând și având posibilitatea de a naviga pe internet, mi-am lărgit sfera cunoștințelor și mi-am decis drumul de „reevocator", fiindcă această pasiune făcea parte din ființa mea.
Am fost fericit să întâlnesc un prieten, Rusticus, un talentat artizan realizator de spade romane, cu care am debutat într-un eveniment la Parma. Acel debut, însă, s-a încheiat brutal pentru mine, finalizându-se cu o pareză facială. În mod paradoxal, nu tratamentul indicat pentru această încercare traumatizantă avea să-mi atragă vindecarea, ci evenimente europene importante pentru viața mea, care m-au motivat să lupt și să înving. Exista determinarea de a risca totul… și am reușit!
Parcă pentru a mă recompensa, destinul mi-a oferit șansa de a da o probă pentru remake-ul italian al producției americane „Ben Hur", dar doar ca figură tehnică, de înlocuire a actorului titular - „controfigura", glasul. A fost ca un premiu, și eram fericit.
Totul părea un cerc gata să se închidă, dar… această reușită mi-a facilitat reintrarea în RIEVOCAZIONE (n.n. - în traducere personală, Reevocarea - demers cultural de a readuce în fața publicului, prin mijloace specifice timpului, obligatoriu autentice: costumație, declamație, stil de luptă etc., evenimente și/sau personaje de maximă importanță istorică ale unor epoci trecute).
Întorcându-mă, am cunoscut un grup de rievocatori extrem de buni, care chiar făceau filme documentare pentru RAI, cu Alberto Angela. EMI mi-a propus să-l dublez pe protagonistul generalului Varo.
După toate aceste experiențe, împreună cu prietenul meu Angelo Ceccacci am fondat un grup numai al nostru, reevocând LEGIUNEA A IX-A HISPANICA, o legiune fascinantă, dislocată în Marea Britanie, despre a cărei soartă nu se cunosc prea multe amănunte, cercetătorii afirmând că e posibil să se fi amestecat cu populația locală.
Apoi, experiența mea în arena de la Nîmes (n.n. Franța) mi-a împlinit visurile: anul trecut, l-am interpretat pe Marc Antonius - cu Cleopatra, iar anul acesta, fiind Iulius Caesar, și intrând cu 500 de legionari într-o arenă cu 14.000 de spectatori, am reevocat acele vremuri și lupte, demonstrând noilor generații că se pot realiza lucruri grandioase și fără tehnologia modernă cu care tinerii consideră că-și îmbunătățesc viața; în plus, asemenea manifestări înflăcărează sentimentul apartenenței la locul nașterii și patriotismul - valori care, în timpul nostru, par să pălească.
La Nîmes am fost 5 ani la rând, în ultimii doi ca protagonist. Deși sunt general roman al Rievocazionei italiene și ambasador al ei, am fost invitat să fac parte și din grupul de rievocatori francezi LEGIUNEA X LORICA ROMANA din Nîmes.
Într-o ediție, am făcut un gest amplu comentat de jurnaliștii francezi: după interpretarea rolului unui legionar, am dăruit, în arenă, pumnalul meu roman unui copil din public, spunându-i că, dacă va deveni rievocator, va avea arma mea. Dacă nu va dori să aleagă acest drum, să mi-l înapoieze sau să-l dăruiască altui copil. Frumusețea este că, în anul următor, am fost amândoi protagoniști: eu - Marc Antonius, iar tânărul Nathan - Octavianus. Arena văzuse gestul meu cu un an în urmă, iar acum ne vedea pe amândoi în scenă. Asta numesc eu MAGIE.
La Rievocazione (Reevocarea) mi-a dăruit multe bucurii. Am fost invitat în Rusia, la Moscova, în Anglia, la Valul lui Adrian, în Franța, cum vă spuneam, la Nîmes… Desigur, ca general al Rievocazione din Italia, sunt invitat permanent de grupurile din Peninsulă.
Într-o zi, un prieten din Sardinia mi-a spus: „Tu ai un chip frumos, dar așteptăm de la tine și un discurs". Am înțeles că trebuie să dau viață chipului meu, și am scris un discurs al unui general roman după prima sa bătălie. Mi-au spus că trebuie să-l recit public, așa că am urmat un curs de dicție italiană, care implica și interpretare actoricească. Cu acest prilej, s-a descoperit că vocea mea este foarte frumoasă.
Tot ce a urmat mi-a depășit imaginația- nu aș fi putut crede vreodată că voi ajunge să trăiesc momente de asemenea intensitate, nu doar ca actor, ci demonstrând că viața trebuie provocată mereu, mai ales atunci când cazi pentru ceea ce iubești, învingând astfel boala care poate însemna finalul definitiv.
Proiecte? De Crăciun mă transform în Moș Crăciun, după exemplul tatălui meu, care, într-o zi, mi-a dat costumul lui, spunându-mi: „De acum continuă tu!" Așa procedez, costumat, într-o „sanie" mare, ducând bucuria copiilor pe care-i chem alături de Rievocazione.
Pentru anul viitor, am un proiect nou, care ne va duce în Tunis, în cetatea Cartaginei. Și poate… în România, dacă mă inviți!
