Oricum am privi și analiza situația, este necesar să pornim de la realitatea faptului că pe lângă profiturile pe care firmele străine le obțin cu ajutorul filialelor din România, multinaționalele scot bani de la aceste subsidiare nu numai prin prețurile de transfer ci și printr-o gamă mai largă de procedee". Astfel, se practică:
• Redevența pentru brand
Companiile care se bucură de o anumită notorietate pe plan internațional se consideră îndreptățite să perceapă o taxă anuală filialelor locale. Este ca un fel de plată în semn de mulțumire a „fiicei" din România pentru onoarea de a face parte din familia respectivului brand. Și, pentru că astfel de „mulțumiri" nu pot fi măsurate după vreun standard, suma percepută ca redevență pentru brand poate fi oricât de mare.
• Decontul consultanței de management
„Fiica" din România trebuie să mulțumească „mamei" din străinătate pentru faptul că îi asigură o gestionare optimă a resurselor. Consultanța de management este în general scumpă, dar de cele mai multe ori „mamele" percep prețuri mult mai mari decât pe piața de profil pentru acest serviciu, iar „fiicele" nu au ce face, trebuie să plătească.
• Redevența pentru know-how
Transferul de tehnologie, de proceduri, de regulamente interne și de alte valori specifice procesului de producție este un alt motiv pentru care filialele locale plătesc redevențe proprietarilor străini.
• Achizițiile preferențiale
Aproape tot ce-i este necesar „fiicei" pentru a funcționa în România, de la materii prime și materiale până - în unele cazuri - la rechizite și consumabile trebuie cumpărat numai de la „mamă". Desigur, la prețuri mult mai mari decât pe piața liberă.
• Împrumut în locul participației la capital
Nu întotdeauna investiția străină înseamnă aport la capitalul de pornire a filialei locale. Dimpotrivă, în foarte multe cazuri, banii respectivi sunt de fapt un împrumut purtător de dobândă. O astfel de practică are numai avantaje pentru investitorul străin (de exemplu, el percepe dobândă periodică, neparticipând la eventualele pierderi), în timp ce pentru filiala locală nu există niciun avantaj în afara finanțării inițiale.
(va urma)
