BANII ROMÂNIEI (LXXV) VALORI CAPITALIZATE ÎN AFARA ȚĂRII

Acestea ar fi doar câteva dintre metodele prin care „fiicele" sunt stoarse de bani. Pentru implementarea unor bune practici în gestionarea prețurilor de transfer, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică a invocat adesea principiul „lungimii brațului", prin care prețurile interne ar trebui să fie echivalente cu cele plătite dacă achizițiile respective ar fi făcute de pe piața liberă. România se află, însă, într-o fază incipientă în aplicarea acestui principiu.

Dimpotrivă, specialiștii care au analizat acest fenomen spun că în România, în multe cazuri, filialele locale sunt obligate la asemenea plăți „până aproape de limita profitabilității", Fiscul catalogând astfel de practici ca fiind încercarea de sustragere de la plata impozitelor".

„ANAF arată că nu se pricepe - sau poate nu are suficiente resurse - pentru a verifica temeinic ce se întâmplă în multe companii multinaționale din România. Odată cu internaționalizarea economiei mondiale, multinaționalele au început să recurgă la practici care le ajută să plătească impozite cât mai mici în țările în care sunt rezidente fiscal. Tranzacții fictive, derulate la prețuri arbitrare cu firme afiliate înființate în diferite jurisdicții fiscale, ajută multinaționalele să își umfle suficient de mult cheltuielile și să își micșoreze substanțial veniturile declarate, încât în final să-i rămână de plată statului impozite aproape simbolice în comparație cu afacerile făcute.

ANAF este depășită de situație?

Este dificil de calculat cât se pierde în România din cauza acestui fenomen. Dacă alte țări dau constant publicității rapoarte pe această temă, ANAF și Guvernul preferă mai degrabă să ascundă gunoiul sub preș. Niciun raport de activitate al ANAF din ultima perioadă nu conține informații pe acest subiect. Rapoartele oficiale se mărginesc doar să menționeze că există un astfel de departament în cadrul Fiscului. Pierderile României din operațiunile multinaționalelor în zona prețurilor de transfer pot fi însă estimate. Ponderea veniturilor bugetului în PIB este în România de 33% din PIB, cu 10% mai puțin față de media UE.

Cei 10% diferență din PIB, reprezentând în cazul nostru 12 miliarde de euro, este evaziunea fiscală. O bună parte a acestor bani se pierd din cauza micii evaziuni în domeniul serviciilor. Alți bani dispar în circuitul marilor tunuri, precum rambursările ilegale de TVA. O altă bucată din cei 12 miliarde de euro se evaporă ca urmare a contabilității mai mult sau mai puțin creative practicate de multinaționale prin folosirea instrumentației prețurilor de transfer.

(va urma)

Lasă un comentariu