Sub titlul Un om cât o țară, în urmă cu un an de zile, în almanahul românilor nord-bucovineni Țara Fagilor, evocam figura intelectualului desăvârșit Dumitru Covalciuc. Nu puteam să-mi închipui atunci că nu peste mult timp ne vom despărți pentru totdeauna. Ne făceam împreună planuri mărețe: alcătuirea unui nou volum al almanahului dedicat centenarului Marii Uniri din 1918, reeditarea colecției acestuia în formă digitizată, organizarea împreună la Târgu-Mureș a reuniunii cultural-istorice Dor de Bucovina și multe altele. Timpul n-a mai avut răbdare. Dumitru Covalciuc a plecat la cele eterne ducând cu el încărcătura durerilor noastre, statornicite într-o lume a nedreptăților. Îl regretăm cu toții. Îl plâng bucovinenii frânți în două, la Cernăuți și Suceava, îl plâng ardelenii la Târgu-Mureș, îl plânge o națiune întreagă. A plecat dintre noi tocmai acum când aveam mai mare nevoie de înțelepciunea sa, când plini de speranțe ne alimentam năzu-ințele comune pentru o lume mai bună și o viață mai fericită.
Personalitate de formație enciclopedică, scriitor, istoric, gazetar, folclorist, omul care ne-a copleșit cu memoria și cunoștințele sale, Dumitru Covalciuc s-a născut la Oprișeni (Regiunea Cernăuți,Ucraina), fiind declarat la starea civilă pe 2 ianuarie 1947. Părinții săi Vasile și Leonora se numărau printre gospodarii de vază ai satului. Anii de după război, prigoana împotriva populației românești, transformările survenite urmare a ocupației sovietice căreia i-a căzut pradă nordul Bucovinei, incerte pentru destinele copilului născut, îi face cadou întinerirea cu un an. După cum singur mărturisește, s-a născut în anul 1946, între Crăciun și anul nou fiind declarat la starea civilă mai târziu cu câteva zile, care s-ar fi constituit într-un an calendaristic în plus. Clasele primare le urmează în satul natal, liceul la Tereblecea. Printre foștii săi dascăli se număra și viitorul academician Nicolae Bilețchi cunoscut istoric și critic literar de mai târziu, care i-a îndrumat pașii spre viitor. Bunele rezultate obținute în anii de până acum îl desemnează pentru a urma cursurile Universității din Cernăuți, Facultatea de Limbi Romanice și Germanice, secția de Limba și Literatura Franceză. Încă din timpul studenției lucrează ca redactor la principalul cotidian al Regiunii Cernăuți, „Zorile Bucovinei", îndeplinind în paralel și funcția de crainic la Radio-Cernăuți. Bucuria nu i-a fost de lungă durata deoarece în anul 1972, este chemat pentru a-și satisface stagiul militar, de la care încearcă să se sustragă, situație care îi va influența viitorul, în sensul că își va pierde locul de muncă, va fi exilat la Baku, unde va fi internat într-un lagăr de psihiatrie, fiind mereu urmărit de organele securității și hărțuit. Nu se lasă călcat în picioare, obține un an de încadrare în învățământ de unde este înlăturat, fiind acuzat de naționalism burghez român (cf. Ion Popescu-Sireteanu. Scriitorul Dumitru Covalciuc, Rev. rom, nr. 1 ,2013). După multe peripeții exercitând mai multe servicii de muncă brută, este repus în drepturi ca ziarist la „Zorile Bucovinei". Lupta cu autoritățile comuniste continuă datorită îngrădirii unor drepturi și libertăți, prin adresarea unor scrisori și memorii celor mai înalți demnitari sovietici și instituții comuniste ale vremii, cum au fost: Leonid Brejnev, M.I. Suslov, „Pravda" ș.a.
Destrămarea Uniunii Sovietice, eliberarea popoarelor din acest mare lagăr care își baza existența pe dictatură și teroare, i-au deschis noi orizonturi de afirmare a idelor de libertate și acțiune, de valorificare a planurilor pentru care a fost oprimat ani în șir. Împreună cu alți intelectuali pune bazele Societății de cultură Românească „Mihai Eminescu" în Bucovina (1989), din conducerea căreia a făcut parte mulți ani, înființează și conduce Societatea culturală „Arboroasa"(1990), activează în tânărul Institut Obștesc de Istorie, Restituiri Literare și Folclorice „Dimitrie Onciu". Tot în această perioadă ia legătura cu Țara devenind membru activ al Uniunii „Vatra Românească", cu sediul Central la Târgu-Mureș, timp în care își va fundamenta prețioase legături cu intelectualii din România, în special cu cei din sudul Bucovinei și ținuturile mureșene.
Acum era timpul să își pună în valoare calitățile sale de om pentru oameni, de folosire a drepturilor și obligațiilor în serviciul societății, care au fost suprimate aproape o jumătate de veac, punerea în valoare a adevăratei democrații.
Prioritățile au constat în câștigarea încrederii maselor populare, în special a românilor din această regiune peste care a trecut tăvălucul morții și al fricii, a satelor pustiite fără bărbați si femei deportați în îndepărtata și neprimitoarea Siberie și dincolo de cercul polar la muncă forțată, în cele mai precare condiții de existență prin frig și înfometare. Acum era momentul de ridicare a unor monumente simbol care să ne aducă aminte de numărul mare de martiri care au plecat pe drumul fără întoarcere. Acum au început acțiunile de evaluare a numeroaselor pierderi omenești peste care stăpânirea comunistă a așternut tăcerea. Amintim aici Fântâna Albă unde au fost mitraliați mii de oameni pentru simplul fapt că au vrut să trăiască liberi în România, Bahrinești, Mahala, Ceahor, Budineț, Cupca, Pilipăuți, etc. dar și de localitățile care au fost șterse de pe fața pământului: Albovăț, Buci, Frunza, I.G. Duca, Prisaca ori Țânteni. Un alt pas important era organizarea învățământului românesc de toate gradele. A colindat în acest sens, toate satele românești din Regiunea Cernăuți, pentru înscrierea copiilor în clase românești, acțiune importantă având ca scop legarea lor de vatra străbună. Un salt frumos s-a obținut cu introducerea alfabetului latin în presă, pentru care Dumitru Covalciuc, pe atunci redactor la „Zorile Bucovinei", a luat legătura cu Întreprinderea Tipografică „Tipomur" din Târgu-Mureș, de unde a obținut litere latine și asistență tipografică, așa încât încă din anul 1992 cotidianul cernăuțean avea o pagină în limba română cu alfabet latin, astăzi având toate paginile în această formă.
Preocupările folcloristice, primele puse în valoare,îi stau mărturie editarea unor culegeri de folclor, cum au fost: Cucule, ce pene porți (1992); Cântece de cătănie și război (1992); Povești și snoave din Bucovina (1994); Legende populare din Bucovina (1995); Basme bucovinene (1997); Folclor românesc din nordul Bucovinei (2001); Petrea Voinicul și Florea înfloritul (2003); Comori folclorice din Bucovina (2004). Povești, snoave și istorioare populare din Bucovina, (2005).
Scriitorul și-a pus semnătura pe două romane, Revolta, inspirat din Primul Război Mondial, scris în anii de tinerețe, cenzurat inițial și publicat abia în anul 1990 și Tinerețea lui Doxachi Hurmuzachi (2002). Tot el mai elaborează și o micromonografie, Stejarii Horecii. Pentru întâmpinarea Marii Uniri a editat lucrarea Membii Consiliului Național Român din Bucovina ales la Adunarea Constituantă din 27 octombrie 1918 (2017). Împreună cu basarabeanca Liliana Corobca semnează volumul Golgota românească. Mărturiile bucovinenilor deportați în Siberia (2015), cu memorii și amintiri preluate din almanahul „Țara Fagilor".
Calitățile sale de bun monografist le-a pus în valoare cu lucrarea model, prima de acest fel, Oprișeni, un sat la la răspântiile istoriei (2008).
Tot atât de importante sunt contribuțiile Domniei Sale la dezvoltarea presei bucovinene. În primul rând apreciem calitatea sa de redactor la „Zorile Bucovinei", unicul cotidian al românilor nord bucovineni. Apoi, tot el este acela care prin anii 1992-1993, elaborează și tipărește revista Miorița, din care au apărut doar patru numere la o editură din Suceava. La Târgu-Mureș va edita și tipări revista Codrul Cosminului, cu sprijinul Inspectoratului Județean de Cultură și al revistei „Vatra", din care au apărut 10 numere. Împreună cu poetul transcarpatian Gheorghe Moiș, editează un singur număr din revista de istorie, literatură și folclor „De la Nistru pân' la Tisa".
Fără îndoială, opera sa de căpătâi inițiată de el și scrisă în bună parte tot de el este și rămâne și în continuare Almanahul literar cultural al românilor nord-bucovineni,Țara Fagilor, periodic care apare anual din 1992. Este cel mai rodnic produs spiritual, rezultat din colaborarea sa cu mureșenii. Cu volumul 27 pe anul 2018 închinat centenarului Marii Uniri se încheie o operă și se sfârșește din viață un mare OM.
Fie-i binecuvântată memoria!
