Drumul spre idee e ideea însăși. Drumul spre ideea înfăptuită ne dă puterea de a căuta înapoi, senin, până acolo unde nu mai putem să nu rostim cuvinte. Pentru că tăcerea e proba discretă a unei indiferențe competente.
Specifică demersului cunoașterii - profund uman, este dublarea lui cu o interogație asupra propriei sale semnificații. A cunoaște nu însemnă doar a-ți spori informația, ci și a răspunde unor inevitabile întrebări asupra necesității, oportunității, modalității și valorii propriului efort cognitiv. Ce? Cum? Cine? au fost întotdeauna întrebări corelate. Posibilele răspunsuri sunt născute din așezarea pe drumurile largi și înalte, care duc spre lumină.
Încercarea de evocare a dimensiunii trecutului-prezent nu este un gând de circumstanță. Fiecare dintre noi este suma celor care au fost înaintea sa. Ființarea duală a omului supus unui destin și unei naturi, ne obligă să ne întoarcem înspre cei care au fost. Și au rămas. Această carte este semnul trecerii lor pe aici, e gândul de recunoștință și recunoaștere pentru că trecând, au lăsat în urmă lumină. Sunt dascăli care au condus destinul Liceului Deda, sunt oameni care au vegheat la devenirea umană a celorlalți. Numele lor iese din timp, pentru a reintra veșnic în timp.
Evocându-i, autorul - prof. Gheorghe Dărăban, se înscrie într-o traiectorie a destinului. Dincolo de ea e durata. Ieșirea din cercul strâmt. Posterității îi revine rolul de a așeza oameni și fapte, conferindu-le astfel, statornicie. Acesta e „norocul" omenesc: bucuria finitului care trăiește și își depășește în vibrație, în ardere, în intensități, condiția îngrădirii în spațiu și durată. Încercând să capteze aerul unui „illo tempore", demersul domnului profesor Gheorghe Dărăban presupune o finalitate, servită de o alegere - așadar, motivată!
Din această perspectivă, acesta pare a fi trecutul. Un limbaj. Trecutul a însemnat timpul făuritor al acestui prezent. Cartea aceasta are chipul dascălului și lumina din cuvântul care întemeiază lumi. Este un arc peste timp în care generații de oameni ai școlii și-au scris devenirea. Ea celebrează și dă identitate unui timp despre educație și pentru educație, înțelegând deplin că educația e soluția. Singura. O școală dăinuie prin dascălii ei, prin elevii cărora le veghează devenirea, prin încercarea de a da răspunsuri, de a căuta adevăruri. File din istoria Liceului Deda. Oameni și fapte e semnul izbânzii și al încrederii în mai binele pe care școala, prin oamenii ei, încearcă să îl instituie.
Într-o vreme a destrămării și a dezrădăcinării devine nu doar esențial, ci de-a dreptul vital să înțelegem că educația îți dă puterea să crezi, să creezi, să te clădești și apoi să ai încredere să clădești la rândul tău, așa cum e vital să înrămezi în lumină un segment de timp devenit arhitectură a destinului școlii și a oamenilor ei.
File din istoria Liceului Deda. Oameni și fapte e o carte-mărturie despre istorie și destin, despre Oameni și Faptele lor, despre frumusețea lor morală devenind, astfel, temeiul care le garantează trăinicia. „…Nu-mi fac griji: cărțile au suflet și vor fi parcurse, azi ca și ieri, cu aceeași curiozitate și plăcere. Ele își delectează cititorii și, delectându-i, îi învață să se apropie de literatură și de umanitate, să devină oameni întregi și, dacă se poate, mai buni. Credeți că e puțin?" (Paul Cernat)
Pentru toate poveștile de succes pe care le-au scris, dascăli și elevi deopotrivă, tuturor celor care s-au dedicat și au parcurs o etapă a devenirii lor în acest spațiu al tinereții fără bătrânețe, gândul meu de prețuire și recunoștință!
*) Gheorghe Dărăban, File din istoria liceului Deda, oameni și fapte, Editura Vatra veche 2017
