„UNDE SUNT ACUM ROMÂNII, / Întrebați-vă și voi, / C-au ajuns aici străinii, / Să conducă peste noi. // Legi de rău, puțină pace, / Pe pământul nostru sfânt, / Iar POPORUL, tace, tace, / Într-un umilit înfrânt. // Europa ne-a dat nume, / Slăbiciuni ca să avem, / Nici nu se mai poate spune, / Cine suntem și ce vrem. // Stau biserici fără tineri, / Parastase peste tot, / Lunga noastră zi de vineri, / Și-o Golgotă fără rost. // Unde e MIHAI VITEAZUL, / Să ne dea un mic avânt, HOREA și cu AVRAM IANCUL, / Cu eroii din pământ. // Ciao, ok, vorbe străine, / Ne vorbim ca niște muți, / Nu mai sunt cuvinte line, / Abia poți să le asculți. // HAI, TREZIȚI-VĂ DIN MOARTE, ĂSTA ESTE TRAI DE SLUGI, / MAI CITIȚI DIN SFÂNTA CARTE, / PENTRU NEAM SĂ FACEȚI RUGI!"
Cătălin Dumitrean, preot misionar, consilier de presă la „Mitropolia Sibiului", poet, conducătorul cenaclului „Lumină lină", realizator de emisiuni de televiziune, colaborator la numeroase publicații scrise, redactor-șef al redacției din Sibiu a postului de radio „Trinitas". Este ctitor de două biserici și trei mănăstiri, realizate cu ajutorul a sute de tineri care-l urmează în activitatea socială, misionară, culturală și patriotică.
***
„Pentru ca omul să plutească spre cer, bărcii lui îi trebuiesc două vâsle: CREDINȚA și DRAGOSTEA. Dacă într-un naufragiu s-ar întâmpla să piardă o vâslă, ar fi de preferat să-i rămână dragostea. Pentru că în dragoste îi va rămâne și ceva credință. Dar, dacă pierde dragostea, după spusa Sf. Apostol Pavel, care este mai mare, ce va face cu credința? Căci și diavolul crede și se înfricoșează. Credința fără fapte este moartă. Ateismul contemporan este consecința inculturii, a lipsei capacitații omului de a se înălța, de a gândi, de a cugeta. Ateul contemporan nu neagă Cerul, pentru că nu este capabil să-l privească.
Alexandru Țiridanis
***
„TREI CULORI CUNOSC PE LUME, / CE LE ȚIN CA SFÂNT ODOR. // SUNT CULORI DE-UN VECHI RENUME, / AMINTIRI DE-UN BRAV POPOR. // IAR CÂND, FRAȚILOR, M-OI DUCE, DE LA VOI Ș-O FI SĂ MOR, PE MORMÂNT ATUNCI SĂ-MI PUNEȚI, MÂNDRUL NOSTRU TRICOLOR". (Fragmente din Imnul României în perioada 1977-1989).
Ciprian Porumbescu (1853 - 1883), dirijor, muzicolog, pianist, compozitor patriot, născut în Șipotele Sucevei, pe vremea aceea în Imperiul Austriac, fiind fiul preotului ortodox Iraclie Porumbescu. A studiat muzica la Suceava, Cernăuți și Viena. Între 1873 și 1877 a studiat teologia ortodoxă la Cernăuți, unde a și condus Societatea Studențească Arboroasa. A fost unul din cei mai renumiți compozitori pe vremea sa. Printre cele mai populare lucrări sunt: „Baladă pentru vioară și orchestră" op. 29, opereta „Crai noi". A compus muzica pentru celebrul cântec patriotic „Pe-al nostru steag e scris unire", muzică ce este folosită azi de Albania pentru imnul național. De asemenea, a scris și melodia fostului imn național al României, „Trei culori". A murit la 29 de ani, la Stupca, acum acest sat fiind numit în onoarea sa, Ciprian Porumbescu.
P.S. „Mila și adevărul să nu te părăsească; scrie-le în inima ta!" (Pilde 3, 3).
„1001 CUGETĂRI" vol. XII
