Cel mai greu păcat de mândrie este acela prin care omul încearcă să-i ia locul lui Dumnezeu. Acest păcat a creat iadul, i-a izgonit pe primii părinți din Paradisul pământesc, și acesta este păcatul ce stăpânește omenirea de azi: de Dumnezeu nu se mai ține seamă, e izgonit din viața oamenilor: „El să-și vadă de treabă acolo, în ceruri, nu-l interesează ce fac eu aici, pe pământ", zic unii oameni.
Când împăratul Napoleon, în 1812, a intrat în Moscova, a bătut o medalie comemorativă; pe o parte era capul lui Napoleon, iar pe cealaltă parte, această inscripție obraznică la adresa lui Dumnezeu: „Cerul e al tău, pământul e al meu". Atât era de mare orgoliul lui Napoleon. I-a trimis o asemenea medalie guvernatorului de Oremburg, împreună cu o scrisoare prin care îi cerea să se predea. Dar guvernatorul i-a trimis înapoi medalia împăratului; în jurul capului pe medalie el a săpat aceste cuvinte ca din partea lui Dumnezeu: „Spatele e al tău, biciul e al meu".
Peste câteva luni, armata imensă a lui Napoleon era zdrobită complet în Rusia.
Cu cei mândri, așa se întâmplă de obicei. Dacă nu se opresc la timp, dacă nu se pocăiesc, devin potrivnici ai lui Dumnezeu.
Izbăvește-ne, Doamne, de o asemenea întunecare!
