Vrednicul cărturar ardelean s-a născut cu aproape 200 de ani în urmă. Mai exact, în data de 27 noiembrie 1818. Ceea ce ar însemna că mai devreme decât înfăptuirea Unirii Transilvaniei cu România, de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918, cu un secol, fără trei zile și tot atâtea nopți, ale acelui anotimp de toamnă târzie. Iar vatra românească a ivirii sale în lume, este cea împovărată de istoria trecută a sătucului țăranilor români iobagi și analfabeți - Cuciulata. Așezare rânduit cum nu se poate mai plăcut ochilor și de încântător sufletului, precum cea din vecinătatea semețiilor împădurite și mereu înzăpezite ale Munților Făgăraș și a linei de dealuri și coline domoale, însoțitoare ale scurgerii la vale a apelor doinite ale legendarului Olt. Este acel drumeag de țară, în costișe, dintre Șercaia, Veneția, Crihalma și Rupea Țării Bârsei. Însă ceea ce nu știe cititorul acestor rânduri (evident, cel străin de vatra acelui sat), este că moșnegii săi, alături de fiii și nepoții lor, sunt tare bucuroși și mândri atunci când îl aud pe preotul bătrânei lor biserici că îi îndeamnă, la încheierea predicei liturghiei celei de-a doua duminici din an, să rostească împreună o rugăciune și să cânte un colind în cinstea memoriei vrednicului lor consătean, cărturarul Aron Pumnul (1818-1866). Prilej cu care unul dintre elevii eminenți ai clasei a 8-a prinde a da glas versurilor duioase ale acelei emoționante ode, pe care copilul-poet Mihai Eminescu (1850-1889) i-a dedicat-o profesorului său drag, la moartea acestuia. Întâmplare cu atât mai tristă cu cât trupul său neînsuflețit avea să fie înmormântat în îndepărtatul Cernăuț românesc. Oraș care pe acea vreme se afla sub stăpânirea imperial-austriacă, iar de o bună bucată de vreme în cea a Ucrainei, de la nord de actuala frontieră a României ciopârțită precum o pâine veche înfeliată!
NOTĂ: Câteva surprinzătoare alăturări ale acestor emoționante momente de viață, având în imediata lor vecinătate câteva coincidențe de nume de oameni și de date calendaristice!
- Bunăoară: împlinirea, vineri, 12 ianuarie, a 152 de ani de la moartea cărturarului-dascăl ardelean Aron Pumnul. Și tot atâția ani de când fostul său elev trimitea, spre tipărire și publicare, în Revista „Familia" de la Oradea Mare, manuscrisul poeziei debutului său literar, reprezentând și cea dintâi scriere care avea să poarte noua sa semnătură autografă. Dar care rostită avea să sune și să răsune mult mai românește decât numele avut la creștinescul său botez ortodox din Botoșanii Moldovei. Iar incontestabilul merit și curaj i-a aparținut distinsului cărturar și editor, Iosif Vulcan (1841-1909). Cel care, de la sine putere, înlocuiește prenumele Mihail cu Mihai, iar numele Eminovici cu Eminescu. Cu precizarea că Iosif Vulcan era de loc, după tată, din Șinca Veche, satul celor dintâi ani ai copilăriei fericite a viitorului corifeu al „Școlii Ardelene" a Blajului, Gheorghe Șincai (1754-1816), născut în satul mureșean care îi poartă numele, așezare aparținătore de comuna Râciu de Câmpie.
- O altă alăturare calendaristică și de întâmplări nu tocmai întâmplătoare. Între data din săptămâna nașterii lui Aron Pumnul (12 ianuarie 1818) și cea a nașterii lui Mihai Eminescu (15 ianuarie 1850) este o diferență de 32 de ani. Însă ca zile din cursul unei săptămâni, doar trei și tot atâtea nopți. Ca urmare, luni, 15 ianuarie 2018, vom sărbători împlinirea a 168 de ani de la nașterea poetului, iar târziu, în toamnă, marți, 27 noiembrie, 200 de ani de la nașterea profesorului său sfătuitor. Pentru ca după doar trei zile și tot atâtea nopți, respectiv, sâmbătă, 1 Decembrie, să omagiem CENTENARUL UNIRII CELEI MARI! Așadar, în doar câteva rânduri scrise, am adunat la un loc măcar cinci inedite alăturări de nume și de date calendaristice, referitoare la cărturarii ardeleni Gheorghe Șincai, Aron Pumnul și Iosif Vulcan, la poetul Mihai Eminescu și la actul istoric, de acum aproape 100 de ani în urmă, cel al Unirii Transilvaniei cu România, de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918!
