Se vede, și încă prea bine, că, din decembrie 1989 încoace, minciuna stă la masă cu unii miniștri, și asta-i „cam de multișor poveste, de când minciună este", vorba poetului, și, mai ales, de când mâna pe noua putere au pus-o pesediștii lui Liviu Dragnea.
Tot mai frecventă, în ultimul timp, a fost, în presa scrisă și pe la unele televiziuni, întrebarea: a mințit Carmen Dan, ministrul Internelor, susținând că, ea, personal, a descoperit acel microfon de filaj în locuința sa? Se pare că, tocmai în acea zi, în care ea se încurcă în explicații, iar doi martori pot dovedi, ea nici nu era în București. Așadar, dacă ea a mințit, cu un anumit scop, conform unui scenariu, e grav! Oare nu era firesc, pentru a fi credibilă, să demonstreze ea, într-un fel, că povestea aceea e adevărată? Că nu-i o născocire, făcând parte dintr-un scenariu? Așa se procedează în orice țară a Europei!
De fapt, Carmen Dan a mai mințit o țară întreagă, atunci când a fost stârnit scandalul cu acel pedofil, un agent de poliție, subordonat de-al domniei sale, făcând parte tocmai din Internele României. Atunci a mințit o țară întreagă, l-a mințit pe premierul Tudose, care dorea, pur și simplu, pentru că ministrul Carmen Dan a avut un astfel de comportament, pentru că a mințit, s-o dea afară. N-a reușit, și-a aprins Mihai Tudose paie în cap și, până la urmă, a trebuit el să plece, de la șefia Guvernului, prin demisie, și nu Carmen Dan, în spate cu acea puternică proptea de partid a lui Liviu Dragnea. Ea a rămas, pe loc, și în noul guvern, tot mai-marele Internelor!
Încă o dată s-a mai dovedit că atotputernicul Dragnea este greu de urnit, de acolo de unde parcă a prins rădăcini adânci. Așa că el face ce și cum vrea. Dovadă că el, mai ales după acea ciudată ștergere a unor păcate penale ale politicienilor, de către CCR, vrea să dărâme totul, cu acest guvern stufos, incompetent, folosit ca gheoagă, știut fiind, de o țară întreagă, ce urmărește Liviu Dragnea în lupta cu justiția, cu legea! El vrea doar acele legi care să-l salveze de condamnări definitive, de dosare penale, precum Tel Drum, de procese. Așadar, nu mai contează nimic: minciuna, dosarele penale, scenariile!
Conform tot unor scenarii abracadabrante, guvernanții mai-marelui pesedist, miniștrii, bine instruiți de el, au deschis acum lupta cu SPP (Serviciile de Pază și Protecție), caz unic, deocamdată, în rândul țărilor membre ale Uniunii Europene. Servicii necesare, utile, dar lovite, deoarece nu se supun. Tot mai mult și mai des se vorbește, în ultimul timp, că liderul PSD dorește să împingă SPP sub mâna și comanda preferatei Carmen Dan, șefa Internelor! Or, se știe bine, că acolo, în SPP, sunt, poate, la ora actuală, cei mai buni specialiști. Profesioniști, aleși pe sprânceană, din toate domeniile importante ale activităților militare.
Tot așa cum pe cale sunt, oamenii lui Dragnea, să pornească lupta și pentru suspendarea președintelui Iohannis. În tot acest timp, Bruxelles-ul ne trimite mesaje demne de luat în seamă: președintele Consiliului European, domnul Jean-Claude Junker, neuitând să folosească, la întâlnirea cu președintele României, sintagma: „Prietenul meu, Iohannis!". Iohannis, recunoscut și respectat, chiar dacă unora nu le place, cel mai apreciat, la UE, actor al României, și nu Dragnea, nu Tăriceanu, nu Guvernul Dăncilă.
Nici măcar acel avertisment, despre „o linie roșie", care nu trebuie depășită, amintită de Junker, nu este luat în seamă de guvernanții români. Mare greșeală! Despre acest avertisment nu a fost suflat nici măcar un cuvânt, deși românii ar fi trebuit să fie informați. Dacă, de acum înainte, s-ar putea să fie vorba, mai ales după ieșirea din UE a Angliei, chiar despre o condiționare a repartizării fondurilor europene?! Punându-i-se o întrebare, în timpul conferinței de presă, dacă s-ar putea ca, și în cazul României, ea să fie tratată, precum Polonia, prin activarea articolului 7, domnul Junker a ezitat să răspundă. Totuși, discuțiile din Parlamentul European sunt suficiente semnale că o direcționare a fondurilor UE va fi, deocamdată, ceva mai greu de acceptat! Dar nu imposibilă. Însă, pe guvernanții români, pe politicieni, acest „amănunt" nu-i interesează. Ba mai mult, în locul unei firești prudențe, domnul Tăriceanu, al doilea om în stat, o ia de-a dreptul peste arătură, în bădărănia lui știută, luându-l, pe Junker, peste picior! Nu se gândește el, deloc, că o nouă criză economică, pentru România, ar fi catastrofală? După astfel de atitudini, precum și cea a ministrului Externelor, bătrânul „ofițer", Teodor Meleșcanu, concluzia, greu de eliminat, este una sigură: România este, pentru unii, o țară neguvernabilă!
Totuși, ce se va întâmpla, dacă aceste previziuni despre care mai mult se vorbește, deocamdată, doar pe la colțuri, în șoaptă, vor duce la modificările privind repartiția fondurilor europene? Dacă prostia unora de a lua, cu ușurință, totul, într-acolo ne va duce? Sigur e, cum spunea cineva, pe ce „partitură va cânta, într-o astfel de situație, România!". Deoarece, oricum am lua lucrurile, iar acesta-i adevărul, proiecte viabile de viitor România nu are. Iar, până acum, cu banii primiți de la UE, unii, mari nepricepuți, strașnic au dat de pământ. Se știe că, din păcate, nu avem o clară foaie de parcurs, acea cale românească, salvatoare. Ba mai mult, „sunt categorii sociale, în România, care nu beneficiază de nimic: de niciun euro, de niciun leu măcar!".
De câtva timp încoace, fapt ușor de constatat, tot mai mare-i falia între Președinție și Guvern, știut fiind că Dragnea și ai lui contorași, cum mai sus aminteam, vor să-l de-a deoparte pe Klaus Iohannis, subțiindu-i toate prerogativele prezidențiale. Iar acele capacități acolo de negociere, din păcate, nu avem! Partidul-stat românesc nu are astfel de profesioniști de primă linie. Prea multe interese, prea multe scenarii de partid! Iar, din păcate, în consolidarea Statului de drept, în România asistăm la un recul.
Iar cerul României, parcă nu-i prea senin. Să privim ce se petrece și cine-i în jurul nostru! Mai mulți dușmani tradiționali, singurul nostru prieten dintotdeauna - cum spunea savantul Nicolae Iorga - fiind Marea Neagră! Schengen-ul se îndepărtează, tot mai mult, de noi, românii. Iar la UE, după plecarea Angliei, va veni vremea - după cum ceva mai sus aminteam - pentru aplicarea unei „strategii a strângerii robinetului". Mai precis, mai altfel spus, a restrângerii repartiției fondurilor. Situație în care frica, asta-I concluzia, domină majoritatea guvernanților români. Frica de a spune adevărul. Iar, la rândul lor, românii sunt stăpâniți, și ei, de frica de a-i arăta pe nemernici cu degetul. Așa se face că românul asistă, spectator, la o prădare a Statului Român, a statului de drept. Ciudat! În acest context, Comisia Europeană „în transă ajunsă", dă România în judecată, motivând „nerespectarea unor obligații asumate".
Însă, când, din 28 de miniștri ai Guvernului Dăncilă, unii agramați, doar vreo 8 au habar pe ce scaun stau, ceilalți doar mimează, jucând un rol de ministru, la altceva nu te poți aștepta. Această telenovelă, fără sfârșit, vârâtă pe gâtul românilor, iată, continuă, după ce partidul lui Liviu Dragnea și-a dărâmat deja două proprii guverne, caz unic în această Europă.
Să te mai miri, oare, că un analist politic, un profesionist, în fața acestor realități îngrijorătoare, a unor semnale demne de a fi luate în seamă, afirmă că, astfel continuând lucrurile, azi-mâine ne-am putea trezi cu un nou, bineînțeles, alt fel de pact, pe alte criterii, cele ale anului 2018, amintind de unul de prin 1939, când erau vizate Polonia, Cehoslovacia și România, adus la situația acestor ciudate realități actuale. Când un alt profesionist marcant afirmă că „Nu mai stăpânim nici 10% din România", este un semnal grav! Chiar mai știe românul după ce scenarii se lucrează în spatele lui? Ferească Dumnezeu!
