Din multitudinea comelor pe care le-am înșiruit doar, doresc să descriu, succint, următoarele:
Coma renalului - este o comă toxică, prin tulburarea echilibrului hidroelectrolitic, precum și din cauza substanțelor rezultate din metabolismul celular (creatinină, acid uric, uree). Această comă survine în cadrul insuficienței renale, cronice, nestăpânite, iar creatinina depășește 6 mg%, acidul uric - peste 50 mg% și ureea - peste 50 mg%, moment crucial, când se instituie dializa extracorporală (dializa prin rinichi artificial). În anamneză trebuie căutat: fondul patologic renal (glomerulonefrite repetate), amigdalite repetate, puseuri de glomerulonefrită pentru care terapia antiinfecțioasă a agentului patogen denumit streptococ beta-hemolitic tip Lancenfield este eficientă, făcându-se greșit tratamentul prin automedicație nedirijată de medic, care stabilește antibiograma „țintită" în afecțiunea respectivă.
În semiologia medicală se descrie o formă clinică particulară, fără agent infecțios, denumită „glomerulonefrita a frigore" (de tranșee), care s-a constatat la soldații din cel de-Al Doilea Război Mondial: în urma expunerii îndelungate a membrelor inferioare la frig, survenea o vasoconstricție arterială (văduvire de oxigen a membrelor inferioare) care determina, implicit, o vasoconstricție în micul bazin, celula renală (nefronul) fiind astfel scoasă din circuitul funcțional.
Notez un fapt important, și anume: prezența amigdalelor la nivelul faringelui este eficientă, ca un mijloc de apărare împotriva infecțiilor aeriene. Din practica mea medicală de peste o jumătate de secol, îmi permit să recomand consultul de specialitate la ORL-ist, care va decide amigdalectomia (îndepărtarea amigdalelor) dacă, pe parcursul unui an, survin 3 - 4 infecții amigdaliene.
Mai subliniez un element important: cu regularitate, medicii solicită sumar de urină (APZ) și sediment urinar, fapt care, nici pe departe, nu ilustrează o atingere renală. Trebuie, obligatoriu, să se efectueze analiza de creatinină, acid uric și uree, bineînțeles aceste analize se efectuează la un regim normoproteic, aceste analize ilustrează compromiterea funcției renale.
Comele hepaticului - survin în urma prăbușirii morfofuncționale și distrugerii celulelor hepatice, precum și a funcției de detoxifiere hepatică; de altfel, ficatul este numit laboratorul chimic al organismului, știut fiind că are o multitudine de funcții.
Coma alcoolică -începe prin starea de beție cunoscută de toată lumea cu următoarele simptome: logoree (vorbește mult), agitație psihomotorie, confuzie mintală, obnubilare, pierderea echilibrului, apoi survine somnolența progresivă „invincibilă", care doboară pacientul încât acesta adoarme oriunde, oricum trecând în stare subcomatoasă, apoi comatoasă.
Aspect sugestiv la comatos: facies congestionat; conjunctive injectate; mirosul aerului expirat este puternic alcoolic, decelabil de la distanță, pulsul inițial este bine bătut, apoi apare colapsul cu prăbușirea tensiunii arteriale; spasme musculare, convulsii, și survine coma, în final.
Coma epileptică - survine în urma crizei epileptice. Important! Atenție! Se impune supravegherea bolnavului până își revine complet, pentru a putea preîntâmpina eventualele neplăceri, rezultând din „echivalențe psihomotorii", ca: fugi, dromomanie, somnambulism. Înainte, când nu erau suficienți medici neurologi epileptologi, lumea îi eticheta ca lunatici, care, uneori, escaladau acoperișul casei.
Tratamentul „post criză" aparține specialistului.
Comele infecțioase - sunt rezultatul afectării sistemului nervos central, în cursul diferitelor infecții (microbiene, virotice), având la bază leziuni encefalitice ireversibile, cu alterări variate, constituind, de obicei, expresii finale ale infecțiilor respective, prin prăbușirea tuturor funcțiilor vitale (plămân de șoc, tulburări grave de ritm cardiac, ireversibile, prăbușirea funcției renale, precum și hepatice, în final ducând la exitus, în ideea în care medicul din teren tergiversează apariția unui caz de gripă care se complică cu alterarea multiorganică, fiind trimis în starea în care parametrii biologici sunt greu și chiar imposibil de stabilizat, cazul fiind depășit.
