Motto: „Sunt atât de bun încât îmi dăunez mie însumi" (aforism de Ionuţ Popa)
Cum a început povestea: în mitologia greacă, Narcis era un tânăr atrăgător, dar insensibil la atenţia şi admiraţia pe care i-o arătau cei din jur. Frumoasa nimfă Echo se îndrăgosteşte de el, dar Narcis o respinge, iar ea se stinge de suferinţă. Narcis continuă să caute iubirea perfectă, până când, într-o zi, îşi vede chipul în apa unui izvor. Se îndrăgosteşte de propria imagine şi o contemplă până când moare de durere fiindcă nu poate ajunge la tânărul din apă. Este jelit de nimfe, iar trupul lui se transformă în floarea numită „narcisă".* Mitul surprinde tragedia autoadmiraţiei şi imposibilitatea de a relaţiona cu alţii, reflectând viaţa reală, cu consecinţele cele mai grave ale narcisismului asupra individului şi a societăţii *Tulburarea de personalitate narcisistă are o incidenţă de 1% din populaţia generală * Aproximativ 64% din cazuri au la bază cauze genetice * Una din 6 persoane este narcisistă *Exemple tipice de tulburare de personalitate narcisistă: Adolf Hitler - grandoman, centrat pe sine, ahtiat după putere, control, prestigiu; Iosif Stalin - atât de obsedat de putere, control, faimă şi recunoaştere, încât i-a trimis în Gulag pe toţi cei care nu erau de acord cu el. Şi-a trimis agenţii în Mexic pentru a-l ucide pe Leon Troţki (a doua cea mai importantă personalitate a regimului bolşevic, după Lenin), pe care îl percepea ca pe o ameninţare. În epoca stalinistă, opoziţia politică a fost complet eliminată* Mulţi dictatori şi criminali, dar şi celebrităţi de la Hollywood aveau sau au personalităţi narcisiste; unele sunt modele negative, altele pozitive * Printre cei consideraţi narcisişti celebri se numără: Christiaan Barnard („chirurgul inimii"), Margaret Thatcher, Elvis Presley, Saddam Hussein, Pablo Picasso, Charlie Chaplin, Marlon Brando, Donald Trump, Sharon Stone, Crin Antonescu* Cercetătorii iau în considerare scoaterea narcisismului de pe lista afecţiunilor mentale, considerându-l drept o „trăsătură de personalitate", dat fiind că este tot mai răspândit în rândul populaţiei de pe glob.* Cea mai abjectă formă de narcisism: să-i socoteşti proşti pe cei ce votează altfel decât tine (Valeriu Butulescu) * „Sunt un narcisist, pentru că am un puternic simţ al plăcerii izvorâtă din lucrul bine făcut. Mă privesc des în oglindă fără nicio problemă. Îmi place de mine chiar când sunt neîngrijit. Mă îngrijesc. Şi apoi mă privesc din nou,
şi-mi place imaginea mea" (Gianfranco Ferre).
NARCISISMUL ŞI TULBURAREA DE PERSONALITATE NARCISISTĂ
Tulburarea de personalitate narcisistă - una dintre multele forme de tulburări de personalitate - este o afecţiune mentală în care oamenii au un simţ exagerat al propriei importanţe, o puternică nevoie de atenţie şi admiraţie şi manifestă o totală lipsă de empatie faţă de ceilalţi. În realitate, însă, în spatele acestei măşti de încredere în propria persoană, se află o stimă de sine extrem de fragilă, vulnerabilă în faţa celor mai neînsemnate critici. Indiferent de imaginea lor de sine, „supra-umflată", aceste persoane depind de laude, admiraţie şi atenţie constantă, pentru a-şi întări stima de sine.
Este important să se facă distincţia între cei care au trăsături narcisiste de personalitate (toţi avem, în general, o părere bună despre noi) şi cei care suferă de tulburarea de personalitate narcisistă /narcisică. Cei din prima categorie sunt adesea descrişi ca aroganţi, încrezători şi egoişti, dar nu au viziunea exagerată sau grandioasă a abilităţilor proprii, trăsătură ce caracterizează afecţiunea mentală.
Tulburarea de personalitate narcisistă provoacă probleme în multe domenii ale vieţii, cum ar fi: relaţiile cu cei din jur, munca, şcoala sau afacerile. Persoanele cu această tulburare sunt, în general, nefericite şi dezamăgite atunci când nu li se acordă privilegiile sau admiraţia specială pe care consideră că le merită. Sunt nemulţumiţi de cei din jur, iar cei din jur, în general, le evită compania.
Simptome
Semnele şi simptomele tulburării de personalitate narcisistă şi severitatea acestora variază de la o persoană la alta şi se caracterizează prin:
• sentimente exagerate de autoimportanţă;
• sentimente de îndreptăţire (entitlement) şi o nevoie constantă şi excesivă de a fi admirat;
• pretenţia de a fi considerat superior altora, în lipsa unor realizări care să confirme sau să garanteze această pretenţie;
• exagerarea propriilor realizări, aptitudini şi talente;
• înclinaţia spre fantezii despre succes, putere, strălucire, frumuseţe;
• convingerea că este o persoană superioară şi poate să comunice doar cu oameni la fel de speciali;
• tendinţa de a monopoliza conversaţia şi de a-i privi cu superioritate şi a-i desconsidera pe cei din jur;
• aşteaptă favoruri special şi respectarea necondiţionată a dorinţelor sale;
• profită de ceilalţi pentru a obţine ce doreşte;
• este incapabil sau nu vrea să recunoască nevoile şi sentimentele altora;
• este invidios pe cei din jur şi crede că alţii îl invidiază;
• se comportă într-o manieră arogantă, este îngâmfat, lăudăros, pretenţios;
• vrea să aibă tot ce-i mai bun din ce-i bun - partenerul perfect, cea mai bună maşină, cel mai bun birou etc.
În acelaşi timp, persoanele cu tulburare de personalitate narcisistă percep toate lucrurile în notă critică şi, de aceea:
• pot deveni nerăbdătoare sau furioase când nu se bucură de tratamentul special care cred că li se cuvine;
• reacţionează cu furie sau dispreţ şi încearcă să minimalizeze calităţile altor persoane, pentru a părea superiori acestora;
• au dificultăţi în reglarea emoţiilor şi a comportamentului;
• au probleme majore în ceea ce priveşte stresul şi adaptarea la schimbare;
• se simt deprimaţi şi iritaţi fiindcă nu ating perfecţiunea;
• au sentimente secrete de nesiguranţă, ruşine şi umilinţă;
• sunt vulnerabile la ruşine, mai degrabă decât la vinovăţie;
• atitudine linguşitoare faţă de cei care îi laudă şi îi admiră (surplus de narcisism) şi dispreţ faţă de cei care nu-i admiră (abuz de narcisism);
• pretenţia că sunt „experţi" în toate domeniile;
• incapacitatea de a vedea lumea din perspectiva altor oameni;
• lipsa sentimentelor de remuşcare şi de recunoştinţă.
Când mergem la doctor?
Majoritatea persoanelor cu tulburare de personalitate narcisistă nu acceptă că e ceva în neregulă cu ele, deci e puţin probabil să urmeze un tratament. Dacă totuşi o fac, este, mai probabil, din cauza unor simptome de depresie, consum de droguri, alcool sau altă problemă de sănătate mintală. Însă un tratament pentru narcisism ar fi perceput ca o adevărată insultă.
Dacă descoperiţi aspecte ale personalităţii dvs. care sunt comune tulburărilor de personalitate narcisistă descrise mai sus ori dacă vă simţiţi copleşiţi de tristeţe, nesiguranţă şi deznădejde, luaţi în considerare contactarea unui medic de încredere sau a unui furnizor de servicii de sănătate mentală. Un tratament potrivit vă poate ajuta să vă faceţi viaţa mai plină de satisfacţii şi mai plăcută.
Cauze
Nu se cunosc cauzele tulburării de personalitate narcisistă. Ca şi în cazul altor tulburări de sănătate mintală, ea este una complexă. Tulburarea poate fi legată de:
- mediul familial - neconcordanţe în relaţiile părinte-copil, fie cu adoraţie excesivă, fie cu critici excesive, neadaptate vârstei şi experienţei copilului;
- factori genetici - trăsături, caracteristici moştenite;
- neurobiologie - legătura dintre creier, comportament şi gândire.
Factori de risc
Tulburarea de personalitate narcisistă îi afectează mai mult pe bărbaţi decât pe femei, şi adesea începe în adolescenţă sau în primii ani ai tinereţii. De reţinut că, deşi unii copii pot prezenta manifestări de narcisism, acest lucru poate fi, pur şi simplu, tipic vârstei, şi nu înseamnă că vor continua să dezvolte tulburări de personalitate narcisistă.
Deşi cauza acestei afecţiuni nu este cunoscută, unii cercetători consideră că în cazul copiilor vulnerabili din punct de vedere biologic, stilul exagerat de protectiv sau, dimpotrivă, prea neglijent al părinţilor poate avea un anume impact.
Complicaţii şi profilaxie
Complicaţiile tulburării de personalitate narcisistă şi alte afecţiuni care pot apărea împreună cu aceasta pot include: dificultăţi de relaţionare; probleme la locul de muncă sau la şcoală; depresie şi anxietate; probleme de sănătate fizică; abuzul de droguri sau de alcool; gânduri sau comportamente suicidare.
În ce priveşte profilaxia, deoarece cauza tulburării de personalitate narcisistă este necunoscută, nu se cunoaşte nicio modalitate de prevenire. În orice caz, se recomandă tratament pentru orice problemă de sănătate mentală apărută în copilărie, precum şi participarea la terapia de grup, pentru însuşirea unor modalităţi eficiente de a face faţă conflictelor emoţionale.
Diagnostic
Unele caracteristici ale tulburării de personalitate narcisistă sunt similare cu cele ale altor afecţiuni psihice. De asemenea, este posibil ca o persoană să fie diagnosti-
cată cu mai multe tulburări de personalitate în acelaşi timp. Acest lucru poate face ca diagnosticarea să fie mai dificilă. Tipic, aceasta se bazează pe: semne şi simptome, precum şi pe o evaluare psihologică aprofundată, care include şi completarea unor chestionare.
Tratament
Tratamentul tulburării de personalitate narcisistă constă în psihoterapie. Medicamentele pot fi parte a tratamentului dacă există şi alte afecţiuni mentale. Psihoterapia vă poate ajuta să ajungeţi să relaţionaţi mai bine cu ceilalţi, astfel încât aceste relaţii să fie mai plăcute, mai intime şi pline de satisfacţii. Totodată, veţi înţelege cauzele emoţiilor dvs., ce anume vă determină să nu aveţi încredere în ceilalţi şi, poate, ce anume vă face să vă / să îi dispreţuiţi.
Domeniile de schimbare sunt orientate spre a vă ajuta să accep-taţi responsabilitatea şi să învăţaţi:
- să acceptaţi şi să menţineţi relaţii normale, de colaborare şi înţelegere;
- să recunoaşteţi şi să acceptaţi competenţele şi potenţialul dvs. real, astfel încât să puteţi tolera critici sau eşecuri;
- să vă creşteţi capacitatea de a înţelege şi a vă gestiona sentimentele;
- să vă eliberaţi de dorinţa de a atinge scopuri de neatins şi situaţii ideale, şi să acceptaţi ceea ce este posibil de realizat şi ceea ce puteţi cu adevărat să realizaţi;
Nu există medicamente specifice pentru a trata tulburarea de personalitate narcisistă. Cu toate acestea, dacă aveţi simptome de depresie, anxietate sau alte afecţiuni, vă pot fi de ajutor medicamente precum antidepresive sau anti-anxietate.
Stil de viaţă şi remedii la domiciliu
S-ar putea să respingeţi, din start, tratamentul, sau să credeţi că e inutil. Narcisismul însuşi vă poate face să credeţi că tratamentul nu merită timpul şi atenţia dvs., şi, deşi odată acceptat, e posibil să fiţi tentaţi să renunţaţi la el. Dar este important să:
- manifestaţi o atitudine deschisă, cooperantă: concentraţi-vă asupra beneficiilor tratamentului;
- respectaţi planul de tratament, participaţi la şedinţele de psihoterapie şi luaţi medicamentele prescrise, conform indicaţiilor;
- urmaţi tratament pentru consumul de alcool, droguri sau alte probleme de sănătate mentală. Dependenţa, depresia, anxietatea şi stresul se pot alimenta reciproc, provocând grave tulburări emoţionale şi un comportament nesănătos.
Ţineţi minte: relaţiile stricate se pot repara şi puteţi deveni mai mulţumiţi de viaţa dvs.!
(surse:mayoclinic.org., longsworde.wordpress.com, coietherapy.com, thenarcissisticlife.com, ietherapy.com, citatepedia.ro)
