Martie 1990: „pogromul de la Târgu-Mureş", o etapă a războaielor psihologice şi de imagine duse împotriva României (7)

Distribuie pe:

„Nu e nevoie să veniţi, domnule preşedinte, situaţia poate fi ţinută sub control"

Motto: E important să ştim ceea ce s-a întâmplat, dar şi mai important este să ştim de ce şi cum s-a întâmplat...

Un jurnal personal despre acest dramatic eveniment „20 martie 1990 - Imagini blânde de la Târgu-Mureş" este accesibil pe internet la adresa: http://roncea.ro/2010/03/20/exclusivitate-roncea-ro-20 -martie-1990-jurnalul-unui-martor-ocular-corespondentul-tvr-dorin -suciu-a-filmat-totul/.

Jurnalul nu relatează decât pe scurt unele întâmplări care, după peste un sfert de veac de la dramaticele evenimente, capătă semnificaţii deosebite privind modul în care s-a ajuns la escaladarea extremă a violenţelor.

Cea dintâi s-a petrecut în dimineaţa zilei de 20 martie, în biroul preşedintelui CPUN Mureş, gen. (r) Ion Scrieciu, în prezenţa lui Augustin Buzura, venit pentru a face un raport despre situaţia de la Tg.-Mureş, Ion Vulcan, corespondentul judeţean al Radio România, Dorin Suciu, corespondentul TVR, şi Simonfi Katalin, de la redacţia maghiară a TVR. În timp ce discutam despre incidentele din seara precedentă la sediul partidelor politice, a căror victimă fusese scriitorul András Sütõ, a sunat pe „firul scurt" preşedintele Ion Iliescu, care s-a arătat foarte îngrijorat şi s-a interesat de starea acestuia. Iliescu a întrebat dacă este cazul să vină la Târgu-Mureş pentru a dezamorsa tensiunile. A fost asigurat de gen. (r) Scrieciu că, deşi gravă, situaţia poate fi ţinută sub control. Peste numai câteva ore, gen. Ioan Scrieciu era el însuşi ţinut „sub control", sechestrat în propriul birou, cu cuţitul la gât. La propriu…

La scurt timp, în jurul orei 18, a urmat declanşarea confruntării violente dintre grupul masiv de maghiari şi cel al românilor, cam de cinci ori mai puţin numeros.

Soarta peliculei filmate de mine de la etajul al 5-lea al hotelului Grand, şi care cuprindea principalele secvenţe ale dramei care se consumase în după-amiaza zilei de 20 martie, ridică multe semne de întrebare. După vizionarea în masa de montaj, Teodor Brateş (cel care a orchestrat în primele zile ale Revoluţiei din decembrie 1989 dezinformarea „teroriştii Securităţii") a decis ca reportajul să nu se difuzeze.

Filmul există în arhiva Ministerului Apărării Naţionale. A ajuns acolo cu prilejul comemorării unui an de la evenimente, după ce a fost difuzat la emisiunea militară a TVR, din iniţiativa col. Valeriu Pricină. Am constatat cu acea ocazie că din reportaj lipsesc câteva secvenţe importante. Una dintre ele este cea în care este rupt cordonul de poliţişti care despărţea masivul grup de demonstranţi maghiari de grupul mult mai mic de demonstranţi români. Operaţiunea a fost executată prin îmbrâncirea violentă a acestora din urmă de un grup de indivizi înarmaţi cu bâte scurte şi care, după îmbrăcăminte, nu păreau în niciun caz a fi săteni veniţi de pe valea Gurghiului. Cine erau aceştia, rămâne, deocamdată, o enigmă. Personal, după ce am intrat în posesia unor informaţii de la „surse care doresc să îşi păstreze anonimatul", înclin să cred că făceau parte dintre cei specializaţi în gherilă urbană, în cazarma din Bicske.

Al treilea episod pe care trebuie să-l detaliez este discuţia pe care am avut-o cu gen. (r) Ioan Scrieciu, referitor la plecarea lui Károly Király, în prima parte a lunii februarie, la Budapesta, pentru a se interna într-o clinică medicală. Generalul mi-a spus că a fost informat că era vorba de un pretext pentru ca Király, care fusese racolat de serviciile de informaţii ungare (AVO), să coordoneze „direct din centrală", prin emisari, manevrarea situaţiei de la Târgu-Mureş. Pe baza acelei informări, gen. (r) Scrieciu a şi făcut, imediat după evenimente, o plângere penală împotriva lui Károly Király. Relativ recent, am aflat că informaţia era reală şi că îi fusese furnizată de serviciile de informaţii ale armatei. (continuă în ediţia de mâine)

 

Lasă un comentariu