Inedită, foarte interesantă şi plină de substanţă a fost tema susţinută miercuri, 18.04.2018, la „Casa Iancului", de domnul jrs. IOAN BERŢA, preşedintele Societăţii Cultural-Patriotice ,,Avram Iancu" din Tg.-Mureş. Ea face parte dintr-un ciclu de conferinţe dedicate Revoluţiei de la 1848, din Transilvania, referindu-se în mod direct la „PREFECŢII IANCULUI", un material vast, la care domnia sa a lucrat foarte mult timp.
Acum, conferinţa l-a avut ca subiect pe NICOLAE VLĂDUŢIU, prefect al Legiunii a 13-a, cunoscută sub numele de „LEGIUNEA CÂMPIEI ARDELENE", una din cele mai active, mai numeroase şi mai bărbătoase legiuni ale Iancului.
Nicolae Vlăduţiu, fiu de preot din Bogata, urmează Teologia la Seminarul din Blaj, iar la 1841 devine preot în parohia ortodoxă din satul natal, unde, datorită calităţilor sale morale, este îndrăgit şi respectat atât de români, cât şi de maghiari. Edificator este faptul că în 2 ani cât parohia reformată din localitate era vacantă, el a slujit şi la această biserică, susţinând slujbele în limba maghiară, a botezat şi a înscris în registru parohial reformat, copiii maghiari.
Revoluţia de la 1848 din Ungaria, dar mai ales dorinţa alipirii Transilvaniei la Ungaria, naşte mari nelinişti în zona noastră, ceea ce face ca românii să îmbrăţişeze imediat ideile pe care Avram Iancu şi colaboratorii săi le-au expus în cele trei adunări de la Blaj. Desfiinţarea iobăgiei şi independenţa Transilvaniei sunt pe primul loc, ele fiind, de fapt, în inima şi sufletul fiecărui român.
Spirit întreprinzător, Iancu organizează administrativ Transilvania în LEGIUNI, după vechiul sistemul militar roman. Cunoscut bine de Iancu, Nicolae Vlăduţ este numit, la 11 noiembrie 1848, prefect al Legiunii a 13-a. Legiunea sa a avut în componenţă 91 de localităţi, 8 tribunate şi prima capitală la Iernut. Armata legiunii sale se distinge, mai apoi, în toate luptele la care a participat pentru apărarea Apusenilor, pentru despresurizarea Aiudului, Albei, la Câmpeni, Zlatna etc.
După înfrângerea revoluţiei, Nicolae Vlăduţiu se retrage la parohia din satul său natal, Bogata. Atacat de mulţi care îi vroiau răul, uitat de români, hărţuit de autorităţi, apăsat de griji şi necazuri după moartea soţiei şi a unui fiu, se stinge din viaţă la 19.01.1872, îngropat fiind undeva în dealul Bogatei, la umbra bisericii pe care a slujit-o cu credinţă. Abia după 100 de ani de uitare i se va ridica spre pomenire o cruce-monument, care să-i nemurească numele şi faptele sale.
„Blestemul uitării la români este cel care va îngropa trecutul nostru şi ne va face să luăm de fiecare dată patimile noastre de la început", a concluzionat domnul jrs. IOAN BERŢA. Apreciem că această conferinţă a fost una din cele mai frumoase şi instructive de până acum de la Casa Iancului, ea s-a vrut a fi o adevărată lecţie de istorie pentru noi şi pentru vremurile pe care le trăim acum.
Subsemnatul am susţinut clipa de poezie cu creaţii proprii, adaptate la temă.
