Motto: „Degeaba câștigăm timp, mișcându-ne mai repede, dacă nu ne hrănim sufletele cu acest surplus de minute sau de ore" (Matei Vișniec)
Cu ani în urmă, mai de multișor, l-am cunoscut, la Târgu-Mureș, pe Matei Vișniec și, recunosc, în noaptea de „povești" depănate atunci alături de prieteni dragi, inteligența lui sclipitoare, atât de cuminte așezată în firesc, m-a fascinat. Rar mi-a fost dat să întâlnesc o minte atât de clară și limpede contrapunctată de o sensibilitate așa de proaspătă și rafinată. Ca un baroc tânjind parcă după „serbările" lui Debussy. Așa l-am receptat atunci și în cheia aceasta l-am citit când am avut ocazia. Poate că este o percepție influențată de Timpul interior al fiecăruia dintre noi, dar eu ador oamenii inteligenți și deschiși. În mod paradoxal, mi-am amintit un vers al lui Grigore Vieru: „Sunt iarbă. Mai simplu nu pot fi". Genial.
De fapt, și Matei Vișniec a debutat cu poezie în „Luceafărul" condus de Nicolae Dragoș, cred, în 1972. Primul volum de versuri - „La noapte va ninge" - a câștigat Premiul Concursului Editurii Albatros. În 1984 primește Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor, pentru volumul „Înțeleptul la ora de ceai". A publicat cinci volume de poezie, șase romane și peste 50 de piese de teatru. Așadar, poet, ulterior dramaturg, romancier, jurnalist, Matei Vișniec s-a născut pe 29 ianuarie 1956, la Rădăuți. A studiat Filosofia și Istoria la București, s-a numărat printre fondatorii Cenaclului de Luni, condus de criticul Nicolae Manolescu.
Din 1987 s-a stabilit în Franța, iar din 1990 este jurnalist la Radio France Internationale. După 1989, și-a desfășurat activitatea între Franța și România, „între două culturi și două limbi, între Vest și Est". Piesele sale sunt traduse și jucate în peste 30 de țări. A obținut, printre altele, Premiul Academiei Române în 1998 și Premiul Uniunii Teatrale din România (UNITER) pentru cel mai jucat dramaturg român contemporan în 2016.
În Franța, i-a fost decernat de mai multe ori Premiul Presei la Festivalul Internațional de Teatru de la Avignon.
În 2009, Societatea Autorilor și Compozitorilor Dramatici (SACD) i-a acordat Premiul European, iar în 2016, romanul „Negustorul de începuturi de roman" a primit Premiul „Jean Monnet" pentru literatură europeană.
Luni, Librăria „Humanitas" de la Cișmigiu i-a fost gazdă, publicul dornic să-i achiziționeze cel mai recent volum de fabule filosofice, povestiri și confesiuni - „Ultimele zile ale Occidentului", editat de Polirom - având fericitul prilej de a-l surprinde într-un dialog cu criticul Ion Bogdan Lefter.
„Oare ce i se întâmplă Occidentului? A intrat el în faza finală a declinului? Moare civilizația occidentală? Va fi Europa Occidentală islamizată, africanizată, ocupată de milioane de migranți veniți din Africa și din Asia? Asistăm la dispariția omului alb? Se va produce o gigantică operațiune de înlocuire în Europa a populației albe, de tradiție creștină, cu o altă populație, africană și arabo-musulmană, purtătoare de tradiție islamică? Suntem, pe continentul european, martorii unei catastrofe comparabile cu prăbușirea Imperiului Roman? Se produc sub ochii noștri extincția valorilor occidentale, amuțirea vocii morale a Occidentului și ieșirea sa din istorie? A decis oare Occidentul să se sinucidă, în prezent, din punct de vedere cultural, după ce în secolul trecut a încercat de două ori să se sinucidă fizic (declanșând Primul și cel de-Al Doilea Război Mondial)? Zeci de întrebări de acest gen inundă zilnic presa și rețelele de socializare. Ca jurnalist, mă confrunt cu ele zilnic, la Radio France Internationale, unde lucrez de trei decenii. Ca scriitor însă, mi-am propus să le abordez oarecum altfel, prin prisma unor fabule filozofice și a unor povestiri cu aer dilematic, dar și prin câteva confesiuni." - declară Matei Vișniec.
În perioada 14-17 mai, scriitorul va avea mai multe întâlniri cu cititorii din România, cu prilejul lansării recentului său volum, apărut în colecția „Fiction Ltd." a Editurii Polirom, și în ediție digitală.
„Mai are Vestul forța de a asimila atâtea și atâtea valuri migratoare, atâtea și atâtea culturi atât de diferite sau va claca?" - se întreabă Matei Vișniec.
„Precizez de la bun început că este vorba despre o carte de proză. În ce privește titlul, îi las pe viitorii cititori să-i descopere tâlcul. Am scris însă aceste povestiri în tandem cu jurnalistul care se agită în mine. De multe ori mi s-a întâmplat, în ultimile trei decenii, de când sunt jurnalist la Radio France Internationale, să mă simt sufocat din cauza unei actualități «toxice», din cauza crizelor care se repetă, din cauza incapacității omului de a învăța din greșelile trecutului, din cauza unor forme vechi de barbarie care revin și a unor forme noi de barbarie (de exemplu tehnologice) care apar".
Vine un sfârșit, dar sfârșitul cui? Aceasta-i întrebarea!
Aștept cu nerăbdarea cartea.
Și cu bucuria de a reîntâlni în paginile ei, chiar dacă nu toate răspunsurile, măcar un spirit ales.
(Sursa: adev.ro/p7opft)
