Vineri, 1 iunie: Gânduri gândite la Sărbătoarea Copilăriei

Simțind că, în sfârșit, a sosit și mult prea întârziatul anotimp al vieții, când ar trebui să reînvățăm a ne dezmierda copiii și nepoțeii, sibianul Constantin Necula, părinte-profesor la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Sf. Andrei Șaguna", ne îndeamnă să privim viitorul cu ochi buni și să aflăm că „există trei domenii în care nu facem niciodată curățenie: în credință, în educație și în sănătate. Credem că suntem unii mai deștepți decât alții, unii mai credincioși decât alții, unii mai educați și unii mai sănătoși decât alții, până când ne doboară boala". Vorbindu-le membrilor valoroasei echipe de medici chirurgi cardio-vasculari pediatrici, de la Spitalul European Polisano din Sibiu, (majoritatea dintre ei reîntorși definitiv în țară, după ce au profesat cu succes în strănătate), părintele Necula le-a spus că pentru el este o onoare să vadă niște oameni care s-au pus la dispoziția copiilor români, iar pe părinții nevoiași îi operează în mod gratuit. Apoi a continuat, spunând: „Știu peste hotare foarte mulți medici care se pun la dispoziția copiilor spanioli, francezi, englezi, semn că un copil, în sine, este universal. El are dreptul să fie asistat, vindecat, protejat, acoperit cu dragoste. Cred că este vremea să ne răsfățăm copiii. Ajunge că i-am educat, că i-am stresat cu examenele, noi înșine ca să ajungem la performanță. În ultima vreme, la Catedrală (n.a.: Cea a Ardealului, din Sibiu), cei mai mulți oameni pomeniți sunt medicii".

* * *

„O lume minunată, în care veți găsi numai copii…", glăsuiește, într-unul dintre cele mai izbutite creații ale sale, compozitorul-interpret vocal Mihai Constantinescu, intenționat îndemnându-ne să ne readuceam aminte de neuitatele „Amintiri din copilărie", povestite de bădia Ion Creangă din Humuleștii ținuturilor nemțene, precum și de cele spuse cu blândețe în glas de părinți, bunici și străbunici. Numai că eu am avut norocul și bucuria să îmi pot întregi imaginea vremurilor de demult, admirând chipurile câtorva zeci și zeci de copii „pozați" în chiar primii ani care au urmat nu numai inventării năstrușnicului aparat, dar și a realizării celei dintâi fotografii, păstrate până în zilele noastre. Autorul lor: francezul Joseph Nicephore Niepce (1765-1833). Mărturisesc că aceleași sentimente le retrăiesc și atunci când am ocazia să „răsfoiesc", cu candoarea sufletului și cu ochii mirați și înlăcrimați de bucurie, bogatul „Album-Document" păstrat de Muzeul Sibian ASTRA, între filelele sale putând admira chipurile copiilor îmbrăcați ca la joaca de pe ulițele de altă dată ale satelor ardelene. Iar alăturat lor, cu argint la tâmple, stau „povestitorii-jucăuși și răbdători". Adică: bunicii și bunicile. Cei și cele care sunt părinții părinților acelor copii. Întregul album purtând patru inspirate denumiri: „Copilăria, un etern miracol", „Copilăria și jucăriile de altă dată, ale bunicilor și străbunicilor", „Copilăria copilăriei" și „Universul minunat al copilăriei".

A m i n t i r i: Așa cum lemnul vechi al bătrânelor lăcașuri de rugăciune și închinare, ca și cel al caselor de locuit și gospodăriilor de trăit, ne aduce aminte de trecute vremi și viață de demult, tot așa plăcutele amintiri le „deșertăm" într-un fel de trăistuță imaginară, în care găsim și o parte dintre poveștile bunilor și cuminților noștri înaintași. Numai că omenosul și creștinescul îndemn e ca la rândul nostru să lăsăm moștenire acea trăistuță copiilor noștri. Celor care nu numai că ne seamănă la chip și la port, dar și ne poartă cu cinste și mândrie numele, talentul, hărnicia, priceperea, credința străbună și frumusețea sufletească. Nutrind speranța că la rândul lor acea trăistuță, plină cu trecute amintiri și plăcute povestiri, o vor transmite copiilor copiilor lor!

Lasă un comentariu