Pentru că tot suntem la vremea comparațiilor între Atunci și Acum, vă mărturisesc că, mega-mitingul organizat de PSD, care a avut loc sâmbătă, 9 iunie a.c., în Piața Victoriei din București, ne-a adus aminte de vremurile de Atunci. După tipicul desfășurării se vede clar că, protagoniștii lui au împrumutat ceva, la formă, în organizare, din recuzita „Eopcii de aur", iar la conținut s-au cantonat în perioada anilor '50, adică cea a comunismului sovietic de la noi. Doar în acea perioadă comuniștii vedeau dușmani peste tot, care sabotau, se opuneau în fel și chip „mărețelor idealuri", cu fapta, cu gândul sau cu privirea, gesturi suficiente pentru ca ei să fie puși la zid, și condamnați, știți dumneavoastră cum, cu toată „mânia proletară".
Deși, de atunci, au trecut zeci de ani, lucrurile par a se repeta, pentru că, nu-i așa, dușmanul nici nu piere și nici nu doarme, el acționează și, mai mult, conform proverbului „își schimbă părul, dar nu și năravul".
Așadar, cu prilejul acestui miting, care a adunat la un loc, după opiniile unora, circa 150.000 de oameni, de toate felurile, iar după aprecierile organizatorilor, 250.000, veniți din toate colțurile României, îmbarcați „ de bună voie și nesiliți de nimeni", în 1200 de autocare și 800 de autobuze, plus alții și alții, adică, ca pe vremea lui Ceaușescu, aflăm, că „dușmanii poporului"și-au scos din nou „capul din cutie" și, cu mult tupeu, nu numai că încearcă să acționeze, dar și acționează aievea, punând, nu bețe-n roate, ci adevărate piroane în roate, mersului social-democratic al societății românești. Conform principiului cameleonic, acești dușmani n-au rămas la coada vacii ca în vremurile acelea: țărani înstăriți deveniți peste noapte chiaburi, sau niscaiva intelectuali, ci au ajuns sus de tot, până chiar la președinție. Aici, este mult mai mult decât atunci. Este vorba de oameni cu funcții înalte și școliți de-a binelea, mulți dintre ei au stat chiar cot la cot, sau la aceeași masă, vreme îndelungată, întru frăție cu, domnii Dragnea și Tăriceanu et Co, ca acum, ce să-i vezi, să formeze un adevărat stat paralel, care nu numai că se opune, dar stă chiar de-a curmezișul înfăptuirii marilor idealuri ale partidului și corifeilor acestora. Ironia sorții este că masa mare a acestei forțe oculte este formată, în opinia liderilor „mitingiștilor", din fostul „braț înarmat al poporului", care în numele acelorași idealuri, ca si ale PSD-ului de acum, tăiau și spânzurau, și la propriu, și la figurat, fiind vorba în acest caz de securitate, de umbra căreia se vede că n-a scăpat nimeni, nici domnii Dragnea și Tăriceanu.
Deși nu prea știam noi, cei de rând, cu excepția participanților la miting, eventual, pentru că altfel n-ar fi fost acolo, „de bună voie și nesiliți de nimeni", cum devine cu acest stat paralel, cu chip de fantomă, care mai mult este simțit decât văzut, marele merit al mitingului este că ne-a luminat și pe noi prin vocile domnilor Tăriceanu și Dragnea, cum stau lucrurile. Acum știm, cine este tatăl acestuia-Traian Băsescu, și continuatorul lui actual, Klaus Iohannis, care ne duce la concluzia că răul care se petrece la noi nu emană de oriunde, ci de la nivel de președinție. Faptul ar duce la concluzia că ea ar cam trebui desființată, sau în cel mai bun caz pusă sub control, dacă nu, transformată într-o cenușăreasă a democrației.
Aici mai este însă o problemă. Capii statului paralel, pentru că și acesta trebuie să aibă așa ceva, pentru destructurarea elanului de propășire a țării preconizat de PSD, folosesc, de data aceasta, drept braț înarmat, justiția, care de fapt nu este justiție, în opinia lor, ci securitatea în haine noi, și care, văzând că nu pot opri nicicum avântul domnilor Dragnea și Tăriceanu, al Guvernului Dăncilă, de a duce România spre drumul mărețelor înfăptuiri, recurg și ei la recuzitele din anii '50 ai secolului trecut, înscenând tot felul de procese, celor mai „strângători" de averi și mai „cinstiți" oameni ai cetății, care în decursul acestor 28 de ani, au „trudit"cu atâta sârg să-și facă și ei un rost onorabil în viață, de oameni avuți și de demnitari onești. Iar culmea tupeului, dar și a lipsei de respect al acestora, este îndrăzneala de a pune la îndoială cinstea și onoarea domnilor Dragnea și Tăriceanu, oameni trup și suflet pentru binele poporului, și care au devenit și pot deveni în continuare un adevărat model pentru întreaga suflare românească, după felul în care și-au făcut agoniseala proprie, rămânând în același timp săraci și cinstiți.
El, statul paralel, este acela care cârcotește atunci când guvernanții se dovedesc, din proprie mărinimie, prea largi la pungă, la salarii, pensii și indemnizații, cu unii de-ai lor, dar și cu alții, care cred că nu-i vor uita peste câțiva ani, evident la alegeri. El, statul paralel, este acela care îi împiedică să facă autostrăzi, să investească mai mult în infrastructură, să creeze mai multe locuri de muncă, să îmbunătățească starea de sănătate a populației, educația, ordinea și liniștea în societate, să elimine corupția altora și nu a lor, și multe altele. De aceea el, statul paralel, trebuie pus la zid și lichidat. Dar cine să o facă dacă domnii Dragnea și Tăriceanu n-au la dispoziție nici Parlamentul, nici Guvernul, nici prefecturile, primăriile, nici direcțiile județene, consiliile județene și locale, Poliția, Jandarmeria etc. Ei, cu mâinile goale n-o pot face, motiv pentru care cer ajutorul întregului popor, și mai ales părții atașate trup și suflet idealurilor lor, motiv pentru care a avut loc acest mega-miting, care a costat, după primele evaluări, peste 10 milioane de euro, punând pe drum atâția și atâția oameni care în acea zi de sâmbătă aveau ce face la ei acasă.
Faptul petrecut arată că războiul româno-român este în plină desfășurare, tocmai acum în anul Centenarului. Vorbind aiurea despre inimaginabilul stat paralel, după cum merg lucrurile, n-ar fi exclus să ne trezim aievea cu un stat paralel în inima României, acesta fiind maghiar. El mai arată cât de mare este lipsa de maturitate a liderilor acestora, dar și manipularea pe care o practică, reușind să mintă poporul în față, pentru a-l abate de la marile probleme ale vieții cu care se confruntă și de existența cărora sunt vinovate toate guvernele care s-au perindat din 1990 încoace la cârma țării, dintre care dominante absolute au fost cele ale PSD. Pentru că, dacă există, acest stat paralel de care se vorbește a fost și pe vremea lui Iliescu, și a lui Văcăroiu, când s-au făcut marile privatizări, de care cei doi domni au beneficiat din plin, și pe vremea lui Năstase, și când domnul Tăriceanu era prim ministru în timpul președinției lui Băsescu, și așa mai departe. Oare cum de au ajuns să-l descopere așa târziu, pentru a-l demasca? Și apoi cum poți, tu, putere, care deții absolut toate pârghiile statului de drept, cu majorități confortabile și absolute în Parlament, la Consilii județene, la primării, la consilii locale, cu guvern propriu și prefecturi la dispoziție, cu toate direcțiile județene în subordine să te plângi de un anume rău din societate care a ajuns atât de puternic încât face imposibilă misiunea pe care ți-ai asumat-o, atunci la preluarea puterii?
Mitingul de sâmbătă seara n-a făcut bine la imagine, nici PSD-ului, nici liderilor acestora și nici țării. Dacă mijloacele mass-meda interne au fost împărțite în aprecieri, mai puțin în funcție de propria conștiință, și mai mult de partidismul lor, organele de presă străine, în unanimitatea lor, au văzut această manifestare, ca pe o deșănțată manipulare, o formă de legitimare a luptei mascate a acelora care consideră că s-a mers prea departe cu anticorupția, în vizorul căreia sunt prinși cei doi lideri și mulți din acoliții săi, iar a doua problemă este încercarea unui preambul de succes la declanșarea campaniei electorale din 2020, unde actualii lideri sunt implicați la cel mai înalt nivel.
