Bolile autoimune sunt afecțiuni în care sistemul imunitar ne atacă, „din greșeală", organismul.
De regulă, sistemul imunitar asigură protecție împotriva virușilor și bacteriilor. Când simte prezența unor „cotropitori" străini, el trimite o armată de celule „luptătoare" pentru a-i ataca. În mod normal, sistemul imunitar poate face diferența dintre celulele străine și propriile celule. În cazul unei boli autoimune, însă, sistemul imunitar „confundă" unele părți ale corpului - ca de pildă, articulațiile sau pielea - considerându-le drept „străine", astfel că eliberează proteine numite „autoanticorpi" care atacă celulele sănătoase.
Unele boli autoimune „țintesc" un singur organ: diabetul de tip 1 afectează pancreasul. Alte afecțiuni, cum ar fi lupusul, afectează tot corpul.
De ce suntem atacați de propriul sistem imunitar?
Doctorii nu știu ce anume cauzează „rateurile" sistemului imunitar. Totuși, unele persoane prezintă o probabilitate mai mare de a suferi de astfel de afecțiuni, mai ales femeile (6,4%, față de 2,7% în cazul bărbaților). Adesea, la femei, boala debutează în timpul perioadei, de fertilitate (la vârste cuprinse între 14 și 44 de ani).
Unele boli autoimune sunt mai frecvente în rândul anumitor rase. De exemplu, lupusul afectează mai mult rasele afro-americană și hispanică decât rasa albă (caucaziană).
Anumite boli autoimune, cum ar fi scleroza multiplă și lupusul sunt „moșteniri de familie". Nu toți membrii familiei vor suferi, neapărat, de aceeași boală, dar vor moșteni o anume susceptibilitate la o astfel de afecțiune.
Deoarece incidența bolilor autoimune este în creștere, cercetătorii suspectează factori de mediu, cum ar fi infecțiile și expunerile la substanțe chimice sau la solvenți.
Un alt factor declanșator ar putea fi „dieta occidentală". Consumul de alimente bogate în grăsimi, cu conținut ridicat de zahăr, precum și alimentele puternic prelucrate cauzează inflamații, care ar putea declanșa un „răspuns" din partea sistemului imunitar. Totuși, această teorie nu este confirmată.
O altă teorie este „ipoteza igienei". Din cauza vaccinurilor și a antisepticelor, copiii din ziua de azi nu sunt expuși la atâția germeni ca în trecut. Această lipsă de expunere ar putea face ca sistemul lor imunitar să reacționeze excesiv la substanțe inofensive.
Concluzie: cercetătorii nu știu exact ce anume cauzează bolile autoimune. Pot fi implicați factori declanșatori precum: dieta, infecțiile, expunerea la substanțe chimice.
14 boli autoimune comune
Există peste de 80 de boli autoimune. Iată 14 dintre cele mai obișnuite.
1. Diabetul de tip 1 - Pancreasul produce hormonul numit insulină, care ajută la reglarea nivelului de zahăr din sânge. În diabetul de tip 1, sistemul imunitar atacă și distruge celulele producătoare de insulină din pancreas. Nivelul ridicat de zahăr din sânge poate deteriora vasele de sânge, dar și organe ca inima, rinichii, ochii și nervii.
2. Artrita reumatoidă - În artrita reumatoidă, sistemul imunitar atacă articulațiile. Acest atac provoacă roșeață, căldură, durere și rigiditate la nivelul articulațiilor. Spre deosebire de osteoartrită, care se face simțită odată cu înaintarea în vârstă, artrita reumatoidă poate debuta încă de la vârsta de 30 de ani.
3. Psoriazis / artrita psoriazică - Celulele pielii cresc în ritm normal, iar când nu mai sunt necesare, corpul „se debarasează" de ele. Psoriazisul determină înmulțirea rapidă a celulelor pielii; cele suplimentare se acumulează și formează zone tegumentare roșii, reliefate (plăci cutanate) care prezintă cruste. Aproximativ 30% dintre persoanele cu psoriazis dezvoltă, de asemenea, umflături, rigiditate și durere la nivelul articulațiilor. Această formă a bolii se numește artrită psoriazică.
4. Scleroza multiplă - Boala afectează teaca de mielină (stratul protector care înconjoară celulele nervoase). Deteriorarea tecii de mielină împiedică / afectează transmiterea semnalelor de la creier la organe. Acest fapt provoacă simptome precum: amorțeală, slăbiciune, probleme de echilibru, dificultăți la mers. Boala prezintă mai multe forme, care progresează în mod diferit. După 15 ani de la îmbolnăvire, aproximativ 50% din persoanele cu scleroză multiplă au nevoie de ajutor pentru a se putea deplasa.
5. Lupus eritematos sistemic (lupus) - Deși medicii l-au descris, inițial, ca pe o boală de piele (din cauza erupției cutanate pe care o produce), lupusul afectează, în realitate, multe organe, inclusiv articulațiile, creierul, rinichii și inima. Cele mai frecvente simptome sunt: durerea articulară, oboseala și erupțiile cutanate.
6. Boala intestinului inflamat - Boala intestinului inflamat este un termen generic, folosit pentru a descrie condițiile care determină inflamația mucoaselor intestinale. Fiecare tip dintre acestea afectează o altă parte a tractului gastrointestinal.
* Boala Chron poate produce inflamarea oricărui segment al tractului gastrointestinal, de la gură până la anus.
* Colita ulcerativă afectează numai mucoasa intestinului gros (colon) și a rectului.
7. Boala Addison - afectează glandele suprarenale, care produc hormonii numiți cortizol și aldosteron. Insuficiența acestor hormoni afectează modul în care organismul utilizează și stochează carbohidrații și zahărul. Simptomele includ: slăbiciune, oboseală, scădere în greutate și scăderea nivelului de zahăr din sânge.
8. Boala Graves - atacă glanda tiroidă, determinând-o să producă prea mulți hormoni. Hormonii tiroidieni controlează consumul de energie al organismului (metabolismul). Surplusul de hormoni tiroidieni dinamizează activitățile corpului, provocând simptome precum nervozitate, bătăi rapide ale inimii, intoleranță la căldură și pierdere în greutate.
Un simptom comun al acestei boli îl reprezintă ochii bulbucați - exoftalmia. Aceasta afectează până la 50% dintre persoanele care suferă de boala Graves.
9. Sindromul Sjögren - atacă articulațiile, precum și glandele care asigură lubrifierea ochilor și a gurii. Semnele distinctive ale sindromului Sjögren sunt durerea articulară, ochii uscați și gura uscată.
10. Tiroidita Hashimoto - În tiroidita lui Hashimoto, producerea de hormoni tiroidieni încetinește. Simptomele includ creșterea în greutate, sensibilitatea la frig, oboseala, căderea părului și umflarea tiroidei (goiter).
11. Myasthenia gravis - afectează nervii care ajută la controlul creierului asupra mușchilor. Când acești nervi sunt afectați, semnalele de la creier nu pot „comanda" mușchilor să se miște. Cel mai frecvent simptom este slăbiciunea musculară, care se agravează în timpul activității fizice și se ameliorează când pacientul se odihnește. Adesea sunt implicați mușchii care controlează înghițirea și mișcările feței.
12. Vasculita - apare când sistemul imunitar atacă vasele de sânge. Inflamația care rezultă îngustează arterele și venele, reducând cantitatea de sânge care circulă prin ele.
13. Anemia pernicioasă - afectează o proteină numită „factor intrinsec", care ajută intestinele să absoarbă vitamina B-12 din alimente. Fără această vitamină, organismul nu poate produce suficiente globule roșii.
Anemia pernicioasă este mai frecventă la adulții în vârstă. Aceasta afectează 0,1% din populație în general, dar aproape 2% dintre persoanele de peste 60 de ani.
14. Boala celiacă - Persoanele cu boală celiacă nu pot consuma alimente care conțin gluten - o proteină aflată în grâu, secară și alte produse din cereale. Atunci când glutenul se află în intestin, sistemul imunitar îl atacă și provoacă inflamație. Un mare număr de persoane prezintă sensibilitate la gluten, care nu este o boală autoimună, dar poate avea simptome similare, cum ar fi diareea și durerea abdominală.
Simptome ale bolilor autoimune
Simptomele timpurii ale multor boli autoimune sunt foarte asemănătoare: oboseală; dureri musculare; umflare și înroșire; temperatură corporală scăzută; tulburări de concentrare; amorțeală și furnicături la nivelul picioarelor; căderea părului; iritații ale pielii.
Fiecare boală în parte poate avea propriile simptome. De exemplu, diabetul de tip 1 provoacă sete extremă, scădere în greutate și oboseală. Boala intestinului inflamat provoacă durere abdominală, balonare și diaree.
În cazul unor boli autoimune, cum ar fi psoriazisul sau artrita reumatoidă, simptomele vin și se duc, cu „izbucniri" și perioade de remisie.
Concluzie: Simptome cum ar fi oboseala, dureri musculare, umflături și roșeață ar putea fi semne ale unei boli autoimune. Adesea, simptomele vin și trec în timp.
Dacă aveți simptome caracteristice unei boli autoimune, adresați-vă, după caz: reumatologului (care tratează boli ale articulațiilor, artrita reumatoidă și sindromul Sjögren); gastroenterologului (pentru afecțiuni ale tubului digestiv, boala celiacă și boala Chron); endocrinologului (pentru afecțiuni ale tiroidei - boala Graves și boala Addison); dermatologului (pentru psoriazis și alte boli de piele).
Doar un singur test nu poate diagnostica majoritatea bolilor autoimune. Medicul va utiliza o combinație de teste și o evaluare a simptomelor pentru a vă diagnostica.
Testul de anticorpi antinucleari (ANA) este adesea primul pe care medicii îl folosesc când simptomele sugerează o boală autoimună. Rezultatul pozitiv înseamnă că, probabil, aveți una din aceste boli, dar nu va confirma exact pe care dintre ele, impunându-se alte investigații pentru stabilirea diagnosticului corect.
„Dușmăniți" de propriul nostru sistem imunitar
Tratamentele nu pot vindeca bolile autoimune, dar pot controla răspunsul imunitar hiperactiv și pot reduce inflamația. Medicamentele utilizate pentru tratamentul acestor afecțiuni includ: antiinflamatoare nesteroidiene cum ar fi ibuprofen, tratamente pentru ameliorarea simptomelor - dureri, inflamații, oboseală, erupții cutanate.
O dietă echilibrată și exercițiile fizice vă pot ajuta să vă simțiți mai bine. (healthline.com/health/autoimune-disorders)
