Am fost curioasă să cunosc mai bine cadrele didactice care predau acum la specializarea pe care eu însămi am terminat-o la UAT, teatrologie, respectiv critică de teatru și arte. Tânărul Eugen Păsăreanu este lector universitar la Universitatea de Arte și manager de proiect Pop Drama, prin programul Europa Creativă, subprogramul Cultură, al Uniunii Europene, după ce la început a fost cadru didactic asociat, mai precis persoană de contact din partea Universității de Arte în cadrul Programului European de Evaluare Universitară, translator și moderator în cadrul conferințelor Universității. Deși, cum spuneam, foarte tânăr, este Doctor în Teatru și Artele Spectacolului, distincția Summa Cum Laude, având masterat în Educație, specializarea în Dramă și Teatru în Educație, în Teatrologie, Management și Marketing Cultural, fiind licențiat în Teatrologie și Jurnalism Cultural. Între volumele sale amintesc: „De ce nu dispare teatrul, artă teatrală între dizlocare și consolidare", titluri din volume colective; „Între teatrul în educație și teatrul aplicat, fuziuni și confuziuni ale denominațiilor", în volumul Arta în educație. Despre proiectul pop drama, care a primit fonduri europene considerabile, pentru promovarea dramaturgiei, Eugen spune că e unul din puținele proiecte culturale europene în care o organizație românească a avut un cuvânt de spus, dat fiind că dramaturgia contemporană românească e mai puțin cunoscută în lume, proiectul fiind inițiat de Centro Diego Fabbri din Italia, University of Wolverhampton și Fundacion Caja Granada. Asocierea a venit pe filiera deschiderii UAT către dramaturgia prezentului, atât la nivelul cadrelor didactice care scriu sau montează teatru contemporan, cât și datorită taberei internaționale de scriere dramatică pe care o organizăm din doi în doi ani, împreună cu Lark Theatre New York. Păsăreanu afirmă că la începutul promovării Pop Drama a spus că se adresează tuturor celor care pot să facă o dramă din orice! Cred că ar fi cam greu să găsim texte dramatice care NU se ocupă cu așa ceva.
Pe lângă forările sufletești ne-a interesat teatralitatea, potențialul scenic al pieselor primite, fiindcă poți avea texte luxuriante, care se simt confortabil ca literatură, dar care, materializate scenic, nu ar fi la fel. La Pop Drama am fost interesați de piese care au deja potențial scenic intrinsec. Nu au existat limitări de vârstă sau notorietate în privința participanților, continuând, cam cu asta se ocupă teatrul, sondează sufletul uman. Între subiectele pieselor câștigătoare din Marea Britanie, Italia, Spania, au tratat o hartă a problemelor europene actuale, migranții musulmani și tema binelui comun, relațiile de familie viciate, bătrânețea. În cartea lui „De ce nu dispare teatrul, arta dramatică între dislocare și consolidare" încearcă să explice traiectoriile diverse pe care teatrul le ia astăzi pe de-o parte ca sumă de instrumente în exploatarea unor spații pedagogice sau psihologice, pe de altă parte, ca o continuă consolidare, artistică și socială, a entităților culturale de prestigiu. Cum poate coexista tendința de a demonta teatrul în elemente constitutive spre a-l folosi în școli, comunități defavorizate, unități terapeutice, cu strălucirea unui mare spectacol? Exercițiul pe care îl propune volumul constă în includerea acestor direcții contradictorii, haotice, într-un ansamblu coerent care să le poată explica legăturile și să le poată testa consecințele, încercând să găsească echilibrul între forțele care dislocă, centrifug (care se îndepărtează de centru), fenomenul teatral, și cele care, centripet (spre centru), îl consolidează. Tot ce pot spune e că mi-aș fi dorit să am un astfel de profesor pe vremea când eram eu însămi studentă. Am convenit împreună să scriem un articol cât mai scurt și mai sintetizat, la obiect. Vom continua rubrica de prezentare a celor mai noi cadre didactice din UAT, pentru a atrage atenția și, implicit candidații, spre această Universitate, una din cele mai bune din țară la acest profil... dacă nu cea mai bună în acest moment, spun cu mâna pe inimă, cel puțin din cele 4 pe care le-am urmat eu, câte un an în fiecare... alta.
