Demnitatea unui jurnalist, neînregimentat slugoi politic, obligă prezența permanentă pe „baricadă", receptiv, realist și combativ în redarea evenimentelor, ancorat în cotidianul practic, nu în spatele internetului.
După umila mea părere, presa mureșeană nu este suficient de incisivă, nici obiectivă, manifestând o atitudine reținută, mai ales față de acțiunile instituțiilor și organelor statului, de teama unor posibile neplăceri sau chiar represalii din partea unor „demnitari" locali influenți în relațiile instituționale sau personale, obținute prin familiarisme, nepotisme, încuscriri sau supoșenie necondiționată, evaluată și răsplătită financiar, la discreția pretențiilor maladive ale potenților din arcul „urbanistic" decizional.
La nivelul urbei noastre, situația din teren ar trebui să motiveze și să mobilizeze ieșirea din „turnul de fildeș" al comodității, jurnaliștii să renunțe la documentare prin internet și să se doteze cu tehnica de înregistrare pentru fixarea aspectelor mai puțin expuse vederii sau ocolite intenționat, observând sfera jalnică a mediului din exterior, viciat, în permanentă degradare. Dialogul cu localnicii, în stațiile de autobuze, în instituții, în clinici sau spitale, în mijloace de transport urban, în magazine, cu angajații unităților de stat și private, ar putea completa paleta de informații, constatări, dorințe, propuneri, în așa fel încât principiul de comunicare să fie prioritar.
Ce s-ar putea descoperi? România abandonată, toxică!
• căi de acces spre și între blocuri desfundate, insalubre, infrastructura distrusă parcă moștenită din Evul mediu;
• chioșcuri (dughene) inestetice, degradate, cu aspect de mahala, neîntreținute sau părăsite;
• autoturisme avariate, abandonate pe domeniul public;
• improvizații de „bazare orientale" la parter de blocuri, prin acces cu rampe abrupte, inaccesibile pentru cărucioare de copii sau handicapați locomotori (de văzut rampa-tobogan de pe str. Înfrățirii, la Centrul Medical Tulipan ș.a.);
• autoturisme parcate agresiv pe trotuare în toate cartierele, peste liniile de marcaj, blocând sau stânjenind trecerea pietonilor, uneori chiar pe trecerea de pietoni marcată (zebra);
• magazine alimentare, pentru vânzarea produselor de carne, panificație și lactate, în care se practică măturatul localului în timpul programului de lucru, de aceeași vânzătoare care servește alimentele, prin încălcarea reglementărilor igienico-sanitare;
• instituții bugetare, bănci, clinici, farmacii, comerciale și altele, în care se vorbește cu nepăsare la telefonul mobil, în timp ce clienții se stresează așteptând să fie serviți.
Mă abțin să nominalizez, deoarece nu vreau să fim târâți în procese pentru „defăimare", neavând dovezi, menționez că multe sunt firme cu prestigiu, sau cel puțin, așa se pretind!
În cartierul Tudor, în spatele unor magazine situate la parter de blocuri s-au improvizat anexe, magazii sau depozite aflate în ruină din tablă ruginită, de parcă ar proveni din ultimul război mondial, burdușite cu materiale inutilizabile (navete cu sticle, mobilier degradat), adăposturi pentru șobolani, focare de infecții. Peste tot este expus aspectul hidos al involuției și nepăsării post-decembriste în concepția umană devenită tradiție, „merge și așa", cât și prin „materializarea" acestei concepții primitive și odioase, contaminată de virușii democrației!
Stațiile de autobuze Siletina sunt neglijate de multă vreme, vitregite de „orarul autobuzelor", vandalizate, refugii inadecvate pe timp nefavorabil, ploios sau rece.
În spatele restaurantului „Casa Mureșană" - după incendiu ar fi recomandabil să i se zică Phoenix - zeci de autoturisme aprovizionează localul și magazinul Darina cu produse alimentare specifice, alături de containere cu gunoi și resturi menajere care aparțin unităților respective și blocurilor învecinate, deși în perimetru există o boxă metalică izolată, dar care este închisă, neutilizată scopului originar. Zona cu containere constituie un focar de contaminare, mai ales pentru consumatorii care solicită servicii la domiciliu de la restaurant, servirea făcându-se prin ușa din spate, spațiu insalubru, atentat la sănătatea publică! În apropierea acestei zone infecte se deschide o gaură (cămin de vizitare?) de canal, neacoperită de cel puțin un an, insalubră, cu resturi menajere, hrană pentru șobolani, dar și capcană periculoasă pentru trecători. Chiar un loc dezolant! Organele de specialitate n-au ochi pentru aceste monstruozități ale nepăsării!
Multe alte aspecte legate de gospodărirea urbană, despre comportamentul civic iresponsabil al unor cetățeni, oglindesc nivelul de confort și de mediu „oferit" de o minoritate inadaptabilă și o mulțime de „observatori" plătiți din taxele și impozitele cetățenilor!
Din păcate, cu timpul, peste toate se așterne nepăsarea și uitarea!
În urmă cu peste două mii de ani, acest popor a fost încreștinat. În prezent este încretinat! Ultima frontieră?!
Nota redacției: Cu toate că materialul remis redacției noastre are caracter doar informal, cu indicația de a nu se publica, purtând de altfel o semnătură indescifrabilă, el conține o sumedenie de observații ce vin din viața reală a cetății și, ca atare, nu le putem și nici nu avem voie a le ascunde sub preș. Considerăm că autorul acestor rânduri are dreptate atât în privința modului în care ziariștii își fac, sau mai bine zis nu-și fac datoria, dar și în privința unor aspecte ale gospodăririi orașului, sau mai corect a tuturor localităților, din județ și din țară, domeniu în care guvernează, pe scară largă, automulțumirea de sine, ca și când n-ar mai fi nimic de făcut. Lucrul acesta este valabil atât pentru administratorii teritoriului cât și pentru cetățeni.
Referitor la ziariști, vreau să vă spun că, personal, nici mie nu-mi place cum se face astăzi presă. Pentru că rolul presei nu este numai informativ, într-un fel sau altul, al cetățeanului, căutând sursele cele mai facile, ci mai ales formativ, educativ, care înseamnă intervenții pentru progres și îndreptarea relelor. Căci, important este a contempla lumea, dar mai important este a o transforma. Din păcate, în zilele de azi, sunt foarte puțini ziariști-ziariști, care acceptă un astfel de statut, gata să se ia de piept cu relele unei societății, care în cazul nostru nu sunt nici puține și nici nesemnificative, pentru simplul motiv că acestea ne-au năpădit și, pe deasupra, nu are cine să-i apare de furia celor „deranjați" de vreo aluzie sau observație, chiar critici, la adresa personalității lor, întotdeauna imaculată, în opinia acestora.
În privința situației din teritoriu, și aici sunt foarte multe lucruri de pus la punct, domeniu în care, deconcentratele, adică direcțiile și inspectoratele de specialitate, inclusiv cei din primării, au cam redus turația motoarelor. Cu toate că suntem încă departe de nivelul de viață și de civilizație de care ar trebui să beneficiem, pentru că avem deja aproape 30 de ani de democrație, foarte multe din aceste direcții cu responsabilități și-au redus activitatea în teren, mai mult simulează că-și fac treaba, vegetează, apreciind că stadiul de „performanță" pe care l-am atins este mulțumitor. Observația este valabilă și pentru activitatea din primării, pentru cei din poliție și poliția locală, jandarmerie, protecția mediului, protecția consumatorilor, inspecția sanitară și multe altele. Inspectorii de resort, părăsesc și ei cu greu viața virtuală din birou, în favoarea celei reale din teritoriu și, în plus, este o problemă cu mentalitatea și gradul de competență al acestora, majoritatea adepți înfocați ai principiului că „la noi merge și așa". De aceea noi avem încă probleme mari cu poluarea, curățenia, ordinea și liniștea publică, care demult trebuiau aduse la cotele înaltei civilizații, dar nu s-a întâmplat pe motiv că stadiul de „performanță" în care s-a ajuns e mulțumitor.
Și, uite așa, neobservând pădurea din cauza copacilor, adică străduindu-ne să aducem în prim plan doar lucrurile mari, în detrimentul celor mici, uităm de aceste „nimicuri" care fac parte din viața noastră zilnică și pe care ne-o influențează în rău.
Pentru că opinii de genul celor sesizate în această scrisoare ne vin curent la redacție, pe mai toate canalele, este bine să le aducem la cunoștință atât cetățenilor, cât și autorităților, nu numai pentru cunoașterea unei stări de spirit, dar și pentru a învăța că societatea este în continuă mișcare și transformare, cu aspirații mereu spre mai bine, cerințe cărora atât noi, cei cu condeiul în mână, cât și cei de la cârma societății suntem chemați să le dăm viață.
IOAN CISMAȘ
