Calea, națiunea și... credința

Distribuie pe:

„Știindu-mi propria mea poveste cu Dumnezeu și credința creștină, știind despre perioada când eram al nimănui, am avut grijă ca pe copiii mei să-i racordez din când în când la credință, cu diverse ocazii cât se poate de comune, de obișnuite: sărbătorile religioase mari: Paști, Crăciun, Rusalii, sărbătorile de nume, diverși sfinți, botezuri, cununii, înmormântări la care fără să vrei participi; i-am făcut să gândească la raționamentul creștin, le-am oferit o motivație fără, însă, să-i împing, fără să-i forțez, fără să-i condiționez în vreun fel".

Mircea Tudor (1957 - ), inventator, după ce a câștigat, în martie 2009, Marele Premiu al Salonului de Invenții și Produse noi de la Geneva, cu unanimitatea voturilor celor 82 de membri ai juriului pentru crearea Roboscanului, și a fost desemnat de Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale WIPO din cadrul ONU drept Inteligența tehnologică nr. 1 a lumii, a repetat performanța la 12 aprilie 2013, când a spulberat cutuma de patru decenii și a obținut din nou, la Geneva, Marele Premiu pentru singurul scanner de avioane din lume - ROBOSCAN 2M AERIA. A făcut studii de hidraulică, mecanică, pneumatică și energetică. A primit multe dinstincții și premii, printre care unul de la președintele României, Traian Băsescu. A absolvit Facultatea de Drept de la Universitatea „Transilvania", din Brașov.

***

„Oamenii sunt convertiți la Dumnezeu nu pentru că cineva a putut să le dea explicații strălucite, ci pentru că au văzut în El lumina, bucuria, profunzimea, seriozitatea și iubirea, care sunt singurele care dezvăluie prezența și puterea lui Dumnezeu în lume. Lumea aceasta, prin toate mijoacele sale de comunicare, ne îndeamnă: Fii fericit, ia-o domol, urmează calea cea mai simplă! Hristos spune în Evanghelie: Alege calea cea strâmtă, luptă și pătimește, pentru că aceasta este calea, singura fericire adevărată".

Alexander Schmemann (1921-1983), preot, profesor, scriitor, influent creștin ortodox. Între 1946-1951 a predat la Paris, iar apoi la New York. În învățăturile și scrierile sale a căutat să stabilească legăturile strânse dintre teologia creștină și liturghia creștină. A fost hirotonit preot în anul 1946, după care devine profesor la Institutul Sf. Serghie, apoi la New York City. Aici va lua postul de decan, pe care-l va deține până la sfârșitul vieții. Pentru întreaga sa carieră primește mai multe onoruri și diplome care-l definesc ca un erudit al timpului. A fost observator ortodox pentru Conciliul Vatican II al Bisericii Catolice. A fost activ la stabilirea Bisericii Ortodoxe din Rusia și la obținerea autocefaliei Bisericii Ortodoxe Ruse, în 1970. După emigrarea sa în Occident, prietenul adevărat al lui a fost Aleksandr Soljenițîn. A publicat sute de articole, foarte multe cărți, printre care „Pentru viața lumii", care a fost tradusă în 11 limbi.

***

„Românul ca națiune, pe care șaptesprezece secole (21sec.) (n.a.) l-au aplecat la pământ într-adevăr și nu l-au frânt, nici nu l-au smuls din rădăcină, chiar să mai treacă peste el de șaptesprezece ori câte șaptesprezece secole «Tot român va rămâne», de s-ar duce cu miile cei ce se înstrăinează".

Timotei Cipariu (1805-1887), filolog, lingvist, erudit scriitor român transilvănean, revoluționar pașoptist, politician, cleric greco-catolic, membru fondator al Academiei Române, primul vicepreședinte, apoi președintele Asociației Transilvane pentru Literatura Română și Cultura Poporului Român, teolog, pedagog și orientalist, „părintele filologiei române", poliglot (cunoștea circa 15 limbi). Prin studiile sale a căutat să dovedească drepturile istorice ale poporului român și originea sa română. A fost influențat de Școala Ardeleană, fiind unul din cei zece secretari ai Adunării Naționale de la Blaj, din 1848. A făcut parte din delegația trimisă la Curtea Imperială de la Viena spre a prezenta revendicările românești și a făcut parte din Dieta de la Sibiu (1863-1864).

***

P.S. „Cel ce nu-și poartă crucea sa și nu vine după Mine, nu poate să fie ucenicul Meu" (Luca 14, 27).

„1001 CUGETĂRI" vol. XII

Lasă un comentariu