Motto: „A fi liber nu înseamnă să poți face ce vrei, ci să ai dreptul să faci ceea ce trebuie" (Karol Jozef Wojtyla)
Karol Jozef Wojtyla, una dintre cele mai proeminente figuri ale timpului în care trăim!
Un Papă polonez, sportiv amator activ, iubitor al artei, în special al teatrului, devenit episcop al Romei, papă al Bisericii Catolice și suveran al Vaticanului, ales în 16 octombrie 1978.
Papa Ioan Paul al II-lea, beatificat în ziua de 1 mai 2011!
Înaltul prelat care i-a urmat, Benedict al XVI-lea, a promulgat decretul prin care se recunoaște un miracol al fostului Suveran Pontif, ceea ce deschide calea către beatificare într-un timp record, rapiditatea fiind motivată de „impozanta reputație de sfințenie de care se bucura Papa Ioan Paul al II-lea în timpul vieții sale, la moartea sa, și după moartea sa", conform comunicatului transmis de Vatican. Comisia de cardinali și episcopi ai Congregației pentru Cauza Sfinților a recunoscut „miraculoasa" vindecare de parkinson, a călugăriței franceze Marie Simon-Pierre, boală de care suferea chiar Ioan Paul al II-lea, decedat la 2 aprilie 2005, la vârsta de 84 de ani. Procedura referitoare la Ioan Paul al II-lea, care a fost papă timp de 27 de ani, a fost inițiată rapid după decesul său, la 2 aprilie 2005. În cursul funeraliilor, foarte mulți credincioși strigau: „Santo subito!" („Sfânt, imediat!").
Cu minuni sau fără, recunoscute sau nu, Papa Ioan Paul al II-lea a fost, în mod cert, cel mai iubit, respectat suveran pontif al ultimului secol. În egală măsură a fost contestat, temut și urât de moarte de forțe din umbră, care au organizat atentate la viața lui. La 13 mai 1981, a scăpat dintr-un atentat la viața sa, comis de Mehmet Ali Agca, acesta împușcându-l de la mică distanță. La 6 ianuarie 1995, Poliția din Manila, Filipine, a dejucat „Operatiunea Bojinka", un plan pentru uciderea lui Ioan Paul al II-lea.
În zilele de 7, 8 si 9 mai 1999, s-a aflat în România, unde a avut contacte cu personalitățile locale ale Bisericii Ortodoxe.
Karol Wojtyla s-a născut într-o familie modestă, fiind fiul unui ofițer în retragere. La vârsta de 9 ani, și-a pierdut mama. După absolvirea Liceului „Marcin Wadowita", s-a înscris, în anul 1938, la cursurile Facultății de Litere și Filosofie a Universității Jagielloniene din Cracovia. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial și al ocupației naziste a Poloniei, Universitatea a fost închisă, tânărul fiind nevoit să muncească într-o fabrică de produse chimice. Își pierde și tatăl, în 1941.
Din anul 1942 a urmat studii universitare de Teologie la Cracovia, sub îndrumarea cardinalului Adam Sapieha, și, la 1 noiembrie 1946, a fost hirotonit ca preot catolic, la Cracovia. La scurt timp, a fost trimis la Vatican, unde a studiat la Universitatea Papală „Angelicum", sub îndrumarea dominicanului Garrigou-Lagrange. În 1948, a obținut doctoratul în Teologie cu o teză despre „Credința în gândirea Sfântului Ioan al Crucii".
Reîntors în Polonia, deține mai multe parohii în Cracovia și obține doctoratul în Filosofie, cu o teză asupra filosofului german Max Scheler. În 1953 i se încredințează Catedra de Teologie morală și Etică socială la Facultatea de Teologie din Cracovia. Când aceasta a fost desființată, în 1954, este numit profesor de Etică la Universitatea Catolică din Lublin. În acest oraș fondează un Institut de Morală Creștină, a cărui direcție o va deține până în 1978, când va deveni Papă.
Papa Pius al XII-lea (1939-1958) îl numește, la 4 iulie 1958, episcop titular de Ombi și auxiliar de Cracovia, iar peste câteva luni, la 28 septembrie, în Catedrala Wawel din Cracovia, este hirotonit episcop. În această epocă și-a ales ca deviză „Totus tuus" („Al tău întru totul"), în semn de devoțiune față de Fecioara Maria.
Papa Paul al VI-lea (1963-1978) l-a numit, la 13 ianuarie 1964, arhiepiscop de Cracovia, iar la 26 iunie 1967, a fost făcut cardinal. Imediat după decesul Papei Ioan Paul I (aflat în scaunul papal în intervalul august-septembrie 1978), a fost ales Papă, la 16 octombrie 1978, cel de-al 264-lea urmaș al Sfântului Petru.
A luat numele de Ioan Paul al II-lea și a fost încoronat ca Suveran Pontif la 22 octombrie 1978. Este primul papă polonez din istorie și unul dintre puținii care nu s-au născut în Italia, primul de la Papa Adrian al VI-lea, în 1522.
Pontificatul Papei Ioan Paul al II-lea a fost unul dintre cele mai lungi, al treilea ca durată, din istoria Bisericii Catolice, spre deosebire de cel al predecesorului său, Ioan Paul I, care a avut un pontificat de numai 33 de zile, și în memoria căruia și-a luat numele papal.
La începutul pontificatului lui Ioan Paul al II-lea, Sfântul Scaun avea relații diplomatice cu 84 de state. Până în 2003, numărul a fost mărit la 172 de state. Cele mai multe din vizitele sale internaționale au fost realizate în dublă calitate, de șef de stat și de șef al Bisericii Catolice.
Ioan Paul al II-lea s-a angajat personal în atenuarea sau rezolvarea unor probleme complexe ale păcii interne și internaționale: în Nigeria, Chile, Nicaragua, Iugoslavia, Orientul Apropiat, Cuba, Filipine...
Deși declara că predică Evanghelia, și nu Democrația, intervențiile sale au constituit totdeauna un pericol pentru regimurile dictatoriale și, într-adevăr, a susținut mișcările dizidente din fostul bloc sovietic, în special sindicatul „Solidarnosti" din Polonia, jucând un rol hotărâtor în prăbușirea imperiului comunist din Răsăritul Europei, la sfârșitul anilor `80.
În iunie 1979, prima sa vizită în țara natală permite polonezilor „să voteze cu picioarele", marile adunări prilejuite de prezența sa, întărind încrederea în unitatea națională, astfel încât, în august 1980, greviștii de la Gdansk au rezistat tuturor presiunilor, comuniștii fiind constrânși să recunoască sindicatul liber „Solidaritatea" („Solidarnosti")!
În ianuarie 1981, Lech Walesa este primit la Vatican, spre îngrijorarea întregii nomenclature comuniste, ulterior punându-se la cale atentatul și recurgându-se la legea marțială.
În iunie 1983, o a doua vizită a Papei Ioan Paul al II-lea în Polonia reînsuflețește speranța de libertate în tot Răsăritul Europei, care, de altfel, va fi zguduit în curând de Glasnost și Perestroika, crezându-se că sistemul comunist mai poate fi reformat.
A sprijinit în secret desfășurarea, în Europa de Vest, a rachetelor americane Pershing II și Tomahawk cu focos nuclear, în cadrul Dublei Decizii NATO din 1979, pentru a restabili echilibrul nuclear și „balanța terorii".
La 1 decembrie 1989, când Mihail Gorbaciov vine la Vatican, pentru a se întâlni apoi cu George Bush în Malta, în Europa răsăriteană nu mai dăinuia decât regimul lui Ceaușescu, care în curând avea și el să dispară.
În timpul pontificatului său, Papa Ioan Paul al II-lea a întreprins călătorii în diferite țări ale lumii. A pus mare preț pe dialogul ecumenic dintre diversele confesiuni ale religiei creștine și cu alte religii.
În cursul unei vizite în Marea Britanie s-a întâlnit cu regina Elisabeta a II-a a Angliei, capul Bisericii Anglicane, și a avut o întrevedere cu Arhiepiscopul de Canterbury.
Ne amintim cu nostalgie de lumina zilelor de 7, 8 si 9 mai 1999, când s-a aflat în România. La Liturghia Pontificală celebrată în Catedrala „Sf. Iosif" din București, l-a îmbrățișat pe cardinalul Alexandru Todea, aflat în scaunul cu rotile. În octombrie 2002, a avut loc calda primire la Vatican a Prea Fericitului Părinte Patriarh Teoctist.
„Prima vizită a unui papă al Romei în România a fost și prima vizită a unui papă într-o țară majoritar ortodoxă, deschizând, astfel, calea pentru noi întâlniri în alte țări de tradiție ortodoxă (Georgia, noiembrie 1999, Grecia, mai 2001, Ucraina, iunie 2001, Bulgaria, mai 2002). De aceea, o putem considera ca fiind o vizită istorică, prin care s-a încercat o mai mare apropiere și cooperare între cele două Biserici, într-o vreme în care lumea era foarte învrăjbită și în care Bisericile creștine erau chemate să proclame împreună iubirea lui Dumnezeu pentru lume, arătată în Iisus Hristos", a afirmat patriarhul Daniel, la împlinirea unui deceniu de la memorabila vizită.
Înaltul ierarh a explicat vizita Papei Ioan Paul al II-lea în România prin faptul că Biserica Ortodoxă Română, latină ca origine etnică, dar de credință ortodoxă răsăriteană, este o Biserică deschisă dialogului internațional, intercreștin sau ecumenic. El a arătat că vocația particulară a Bisericii Ortodoxe Române este aceea de a fi un pod, o punte de legătură între Răsărit și Apus.
În martie 2000, Papa Ioan al II-lea face o călătorie la Ierusalim, unde vizitează așezământul „Yad Vashem", în memoria victimelor Holocaustului, și se reculege la Zidul Plângerii.
Este primul papă care a vizitat o sinagogă (în Roma) și o moschee (în Siria, la Moscheea Omeyyada din Damasc).
Poet, sportiv amator activ, iubitor al artei, în special al teatrului, poreclit în tinerețe «Lolus» sau «Lolek», Karol Jozef Wojtyla, devenit Papa Ioan Paul al II-lea, nu-și va uita pasiunile și diversitatea, manifestând o deschidere nespecifică multor lucruri, intrând în centrul multor polemici. Viața sa pontificală, care interacționează cu mulțimile, îl face un Papă popular, apreciat și aplaudat peste tot în lume.
O fiolă cu sângele papei Ioan Paul al II-lea, recoltat pentru analize medicale cu puțin timp înainte de moartea fostului Suveran Pontif, a fost expusă, imediat după beatificare, în altarul unei biserici din Cracovia, ridicată în memoria Papei, la dorința Arhiepiscopului de Cracovia, fostul său secretar.
„Personalitatea sa a fost un dar, nu numai pentru Biserica Romano-Catolică, ci și pentru lumea de astăzi, în general, din ce în ce mai secularizată și confuză din punct de vedere spiritual și moral. Papa Ioan Paul al II-lea a fost un apostol al păcii și al unității, apreciat la nivel mondial, un misionar al libertății întru Hristos, libertate mai tare decât orice sistem totalitar de dreapta sau de stânga", a afirmat Patriarhul Daniel.
Papa Ioan Paul al II-lea a fost beatificat! Vrednic a fost, este și va fi! De ce ne prefacem că uităm? De ce ne rușinăm să fim frumoși și adevărați?
A fost una dintre puținele victorii ale spiritului contemporan împotriva întunericului ce tinde să ne înconjoare.
