„Privim în aceste zile tot ceea ce se întâmplă în lume și în Europa. În general, ne întristăm și zicem că nu este bine să vină atâția străini la noi, să vină atâția străini în Europa, pentru că nu sunt creștini. Un mare bărbat al neamului nostru, mare pedagog și ministru, SIMION MEHEDINȚI, a spus câteva lucruri, parcă profeții, pentru ziua de astăzi: «NU, POPOR ROMÂN, SĂ NU TE TEMI DACĂ VOR VENI STRĂINI PESTE TINE! SĂ TE TEMI ATUNCI CÂND MAMELE NU VOR MAI FACE COPII!» Pericolul nu este venirea străinilor. PERICOLUL SUNTEM NOI".
Teofan (1959 - ), din anul 2008 arhiepiscop al Iașilor și mitropolit al Moldovei și Bucovinei. Anterior, între 2000-2008, a fost arhiepiscop ortodox al Craiovei și mitropolit al Olteniei. În perioada 1991-2000 a fost episcop patriarhal cu titulatura Sinaitul. Are șapte frați, dintre care 4 sunt intrați în monahism. După școala generală din localitatea natală Corbi, jud. Vâlcea, urmează Seminarul Teologic din Craiova (1974-1979), Institutul Teologic din București (1980-1984), Institutul Teologic „Saint Serge" din Paris (1986-1990), obținând titlul de DOCTOR ÎN TEOLOGIE, cu calificativul „Summa cum laudae". Satisface stadiul militar TR în perioada 1979-1980, la Vânju Mare. Intră în monahism la Schitul Crasna, primind numele de Teofan, și devenind ierodiacon și apoi ieromonah. Devine starețul Mănăstirii „Acoperământul Maicii Domnului" din Bussy en Othe, Franța, iar în anul 1990 este numit Secretar Patriarhal. Timp de 9 ani (1991-2000) este episcop vicar patriarhal cu mai multe sarcini: responsabil cu relațiile externe, responsabil de legătura BOR cu românii din diaspora, Secretar al Sfântului Sinod, responsabil cu problemele de învățământ teologic, responsabil cu editura și tipografia Institutului Biblic, coordonator al Biroului de Pelerinaj al BOR, coordonator al Sectorului de Caritate și Diaconia, este reprezentantul Patriarhiei Române la întruniri cu caracter bisericesc din întreaga lume, al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din America. Este autor de articole, studii în reviste și ziare din țară și străinătate, în domenii ca: teologie patristică, spiritualitate ortodoxă, ecumenism, analize ale fenomenului religios actual etc. Coordonator al periodicului de limba engleză, președinte al colegiilor de redacție al publicațiilor „Mitropolia Olteniei", „Cetatea Creștină", „Studii".
A primit multe ordine, decorații, diplome, iar în anul 2000, a primit Ordinul pentru Merit „Marea Cruce" din partea Președinției Române.
***
„Într-o lume atât de agitată cum este cea de astăzi, avem nevoie din când în când să ne ridicăm privirile spre cer, spre lucrurile care dau sens vieții".
Papa Paul al II-lea (1417-1471). Numele lui burghez era Pietro Barbo. Se trăgea dintr-un tată foarte bogat și o mamă, sora papei Eugeniu al IV-lea. De mic a avut parte de o învățătură aleasă. În 1440 a fost numit cardinal la Roma, având și funcția de arhidiacon de Bologna și episcop de Cervia, Padova și Vicenza. În anul 1464 a fost ales noul papă, fiind însă contestat de o parte a conclavului. Era un fel de anti-umanist și nu stăpânea bine limba latină. A fost înmormântat în Grotele Vaticanului, în 26 iulie 1471.
***
„BIBLIA MĂ ÎNVAȚĂ SĂ-L IUBESC PE DUMNEZEU ȘI PE OAMENI, SĂ DORESC DOMNIA DREPTĂȚII, SĂ MĂ SCÂRBESC DE RĂUTĂȚI ȘI SĂ IUBESC PE DUȘMANI".
Silvio Pellico (1789-1854), poet și autor dramatic, patriot italian. În jurul lui s-a constituit o grupare de scriitori patrioți, având un rol important în apariția ziarului patriotic. Un an mai târziu, ziarul a fost închis de poliția austriacă, el fiind arestat pentru trădare. A fost condamnat la moarte, dar, ulterior, i s-a prescris o pedeapsă cu închisoare pe viață.
A scris proză și poezie religioasă.
***
P.S „Păzește-ți INIMA mai mult decât orice, căci din ea țâșnește viața" (Proverbe: 4, 23).
„1001 CUGETĂRI" vol. XII
