La solemnitatea de la Philadelphia au luat parte un mare număr de români bănățeni (95% din imigranții români din Philadelphia erau bănățeni), care, deși anunțați asupra desfășurării evenimentului doar cu 24 de ore înainte, s-au prezentat, totuși, într-o ținută înălțătoare, împreună cu drapelele celor două societăți românești din localitate. Au luat parte și micii călușari, în frunte cu maestrul lor, George Botojan.
Micuții călușari, notează Ioan I Petcu, reporterul Românului la eveniment, au fost admirați și aplaudați de toată lumea care a luat parte la această solemnitate. După terminarea ei, V. Stoica, însoțit de dr. N. Lupu, au coborât în mijlocul concetățenilor lor, dând mâna cu fiecare, îmbrățișând copiii și asigurând întreaga asistență că sfârșitul războiului e aproape, eliberarea sigură, și că vor fi „uniți cu România".
Dar, pentru completa edificare asupra situației, este necesar să prezentăm aici și o opinie pesimistă a unui corespondent al Românului din Cleveland: „De Transilvania noastră însă se vorbește atât de puțin, încât ne este frică - de ceva. Chiar și Congresul națiunilor asuprite, ținut în zilele trecute în Philadelphia, a trecut cu prea mare ușurință peste durerile și dorințele noastre. Pe când despre Polonia, Cehoslovacia și Iugoslavia s-a vorbit ca despre țări care sunt deja în ființă, despre Transilvania s-a vorbit cu multă îndoială".
Opinia publică americană a fost informată pe larg asupra activității „Uniunii" și a documentelor emise de ea, atât prin organele de presă locale, cât și de prestigiosul cotidian de mare tiraj The New York Times, care anunța, spre exemplu, cu majuscule, în numărul său din 27 octombrie 1918: „Sala Independenței a văzut națiuni născându-se", „Noul Clopot al Libertății a sunat", „Noua Declarație semnată, acolo, pentru popoarele oprimate ale Europei Centrale" etc.
Declarația de Independență s-a bucurat de o simpatie și publicitate deosebită. Opinia publică americană era, în acest fel, total cucerită pentru idealurile națiunilor oprimate din Austro-Ungaria.
Publicația The Pain Dealer remarca și ea că declararea independenței națiunilor central-europene va fi o „pagină de aur în istoria popoarelor; ele își vor aminti de ziua de 26 octombrie 1918, ca de una din cele mai însemnate zile din analele lor. Pe principiile enunțate la Philadelphia, se va clădi un grup de comunități libere, modelate în chip democratic". Italienii și românii, se preciza în publicația menționată, „ce au fost un lung timp sclavi Habsburgilor, vor fi emancipați". Aspirațiile acestor popoare sunt toate la fel și este salutar că s-au unit în cererile lor de principiu. Articolul se încheia cu asigurarea că Statele Unite, care s-au declarat pentru libertatea popoarelor, va sprijini această Declarație prin forța armelor ei.
Chiar și președintele S.U.A., Woodrow Wilson, trimite o telegramă concepută în termeni extrem de călduroși la adresa națiunilor oprimate ce s-au unit în luptă, document deosebit de valoros, care echivala cu încă o recunoaștere deschisă a aspirațiilor lor. Iată o parte a acestui mesaj: „Vă rog să transmiteți caldele mele urări reprezentanților națiunilor oprimate din Europa Centrală și să exprimați adânca mea satisfacție pentru faptul că între noi există o atât de impresionantă și irezistibilă unanimitate de principii".
Este interesant de remarcat repeziciunea cu care e receptată întemeierea „Uniunii", acasă, în Transilvania, de către modesta Gazeta poporului din Sibiu; sub titlul „O alianță a asupriților", ea relata că de curând aceasta s-a alcătuit la Washington, cuprinzând în mijlocul ei români, polonezi, iugoslavi, cehoslovaci, italieni și alții, care „au drept scop să unească toate neamurile asuprite din Europa", putându-se citi printre rânduri speranța cu care era primită de români această organizație.
Caracterul democratic al documentelor și scopurilor „Uniunii Medio-Europene" o impun în fața istoriei universale ca o organizație internațională de o forță morală neobișnuită ce îndreptățea întru totul lupta ei pentru eliberarea popoarelor din Austro-Ungaria. Exprimând interesele legitime ale acestor popoare, ea se înscrie pe linia luptei naționale pentru realizarea unor state naționale independente și suverane, „Uniunea Medio-Europeană" a fost numită de Thomas G. Masaryk drept o etapă importantă către întemeierea Micii Antante.
Simpatia generală și publicitatea nemărginită făcută acestei „Uniuni" a convins definitiv opinia publică americană că momentul prăbușirii monarhiei bicefale a devenit iminent.
Dintre documentele ce privesc „Uniunea Democratică a Europei Centrale" aflătoare la The National Archives of the United States, am reținut pentru publicare o autoprezentare a „Uniunii", în care se enumera principalele ei scopuri ce a realizat în 1918 și programul ei pentru perioada următoare.
(va urma)
