Duminică, 29 iulie, ZIUA IMNULUI NAȚIONAL AL ROMÂNIEI

Ziua Imnului este sărbătoare oficială în România și aniversată prin lege, marcând data când „Deșteaptă-te, Române!" a fost pentru prima oară făcut public, în timpul Revoluției pașoptiste. În Parcul Zăvoi din Râmnicu Vâlcea, la 29 Iulie 1848, în fața unei numeroase audiențe, pe muzica unui vechi șlagăr din Imperiul Otoman (melodie știută ca „Din sânul maicii mele") versurile poetului ardelean Andrei Mureșanu „Un răsunet" au fost cântate sub forma a ceea ce a fost numit „Deșteaptă-te, Române!" Imnul conține sublimul „acum ori niciodată", prezent și în alte imnuri naționale. După Revoluția din 1989, „Deșteaptă-te, Române!" a fost ales drept Imn, consacrat prin Constituția țării.

 

IMNUL DE STAT AL ROMÂNIEI

de Andrei Mureșanu

 

Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte,

În care te-adânciră barbarii de tirani!

Acum ori niciodată croiește-ți altă soarte,

La care să se-nchine și cruzii tăi dușmani!

 

Acum ori niciodată să dăm dovezi la lume

Că-n aste mâni mai curge un sânge de roman,

Și că-n a noastre piepturi păstrăm cu fală-un nume

Triumfător în lupte, un nume de Traian!

 

Înalță-ți lata frunte și caută-n giur de tine,

Cum stau ca brazi în munte voinici sute de mii;

Un glas ei mai așteaptă și sar ca lupi în stâne,

Bătrâni, bărbați, juni, tineri, din munți și din câmpii!

 

Priviți, mărețe umbre, Mihai, Ștefan, Corvine,

Româna națiune, ai voștri strănepoți,

Cu brațele armate, cu focul vostru-n vine,

Viață-n libertate ori moarte! strigă toți.

 

Pre voi vă nimiciră a pizmei răutate

Și oarba neunire la Milcov și Carpați!

Dar noi, pătrunși la suflet de sfânta libertate,

Jurăm că vom da mâna, să fim pururea frați!

 

O mamă văduvită de la Mihai cel Mare

Pretinde de la fiii-și azi mână d-ajutori,

Și blastămă cu lacrimi în ochi pe orișicare,

În astfel de pericol s-ar face vânzători!

 

De fulgere să piară, de trăsnet și pucioasă,

Oricare s-ar retrage din gloriosul loc,

Când patria sau mama, cu inimă duioasă,

Va cere ca să trecem prin sabie și foc!

 

N-ajunse iataganul barbarei semilune,

A cărui plăgi fatale și azi le mai simțim;

Acum se vâră cnuta în vetrele străbune,

Dar martor ne e Domnul că vii nu o primim!

 

N-ajunse despotismul cu-ntreaga lui orbie,

Al cărui jug din seculi ca vitele-l purtăm;

Acum se-ncearcă cruzii, în oarba lor trufie,

Să ne răpească limba, dar morți numai o dăm!

 

Români din patru unghiuri, acum ori niciodată

Uniți-vă în cuget, uniți-vă-n simțiri!

Strigați în lumea largă că Dunărea-i furată

Prin intrigă și silă, viclene uneltiri!

 

Preoți, cu cruce-n frunte! căci oastea e creștină,

Deviza-i libertate și scopul ei preasfânt.

Murim mai bine-n luptă, cu glorie deplină,

Decât să fim sclavi iarăși în vechiul nost' pământ!

 

„Deșteaptă-te, române!" este Imnul Național al României, oficial din 1990. Pentru o vreme, a fost imnul național al Republicii Democratice Moldovenești (1917-1918) și al Republicii Moldova (1991-1994). Versurile au fost scrise de către poetul Andrei Mureșanu, în iunie 1848, pornind de la o romanță românească pe care a auzit-o de la dascălul Gheorghe Ucenescu.

Informații de primă mână despre geneza melodiei și a versurilor provin de la Gheorghe Ucenescu, dintr-o însemnare făcută în 1852.

„Încă din anul 1844, subscrisul, aflându-mă învățător și cantor la Biserica Sfintei Treimi de pe Tocile, care este comuna Bolgarsechiului [Șcheiului] de sus, în Brașov. Poetul Andrei Mureșanu, ca rudenie cu Parohul Vonifatie Pitiș, venea vara des la grădinile parohului pentru aer și pentru cerașe. Sosind furiosul an 1848, poetul căuta o melodie după care să compune un sonet care să se cânte între amicii ce era să se adune în grădina parohului pentru petrecere de seară, cu mâncări și băuturi, în onoarea cerașelor. Am cântat multe cântece de probă, iar sosind la următorul cânt, «Din sânul maicii mele» și cântându-l, a rămas poetul pe lângă această melodie, obligându-mă ca, pe Duminica viitoare, să mă aflu și eu împreună cu oaspeții invitați la grădină ca să cânt după melodia aleasă, poezia ce o va compune până atunci. În Duminica hotărâtă, iată că vine poetul împreună cu 4 Domni români și șezând cu toții pe iarbă verde și cu cerașe înainte - îmi dete D. Andrei Mureșanu poezia făcută «Deșteaptă-te, Române», îi probăm puține rânduri și văzând în tot melosul este o minune potrivit, l-am cântat cu vocea mea tânără și puternică până la fine. Mai repetându-l o dată, toți Domnii învățând melodia din auz, cântau împreună, mulțămind și urând multă viață și sănătate marelui poet. Din ziua aceia cântul «Deșteaptă-te, Române» s-a făcut cel mai plăcut și familiar, iar eu eram poftit în toate părțile ca să-l cânt și să învăț tinerimea a-l cânta mai bine și regulat".

Poezia a fost scrisă în urma evenimentelor de la Blaj, din 3/5 mai 1848, când revoluționarii munteni și moldoveni s-au reîntors la Brașov. Poetul Andrei Mureșanu „căuta o melodie după care să compună un sonet". După ce a auzit „Din sânul maicii mele", o romanță publicată pentru prima dată în 1832, pe versurile lui Grigore Alexandrescu, Mureșanu s-a întors foarte agitat acasă - după cum își amintea soția sa - și a scris toată noaptea. Spre ziuă, poetul terminase de compus primele strofe ale poeziei „Un răsunet". Aceasta a fost cântată pentru prima dată, de față cu alți intelectuali, pe melodia interpretată de Gheorghe Ucenescu. Poezia a fost publicată cu mari greutăți în numărul 25, din 21 iunie 1848, al „Foii pentru minte, inimă și literatură", după ce a trecut de cenzura abatelui Kovacs Antal. Acesta îl stima pe Mureșanu și a avut încredere în el, considerând-o doar o „poezie de amor" și, prin urmare, necitind-o. După apariție, abatele i-a mărturisit că dacă știa conținutul poeziei, nu l-ar fi lăsat s-o publice, și că pe viitor Mureșanu și familia sa vor fi persecutați de autorități.

În ce privește autorul de drept al melodiei, sunt cunoscute trei ipoteze. Unele mărturii vorbesc de Andrei Mureșanu, autorul versurilor, ca fiind și autorul melodiei. George Ucenescu, compozitor ucenic al lui Anton Pann, susține că el ar fi intonat-o, la cererea poetului, și, deci, el ar fi „autor moral" al melodiei. O altă teorie încetățenită în rândul opiniei publice românești îl desemnează pe Anton Pann, celebrul culegător și profesor de muzică veche, ca fiind autorul melodiei.

Prima înregistrare a Imnului s-a făcut în 1900, în SUA, pe disc de ebonită, cântecul fiind interpretat de către solistul Alexandru Pascu. În 1910, fanfara Batalionului 2 „Pionieri" din București, reunită cu fanfara Regimentului „Ștefan cel Mare" din Iași, a realizat cea dintâi înregistrare instrumentală. În același an, corul „Ion Vidu" din Lugoj a înregistrat pentru prima dată, pe disc, varianta corală.

Imnul a fost cenzurat în repetate rânduri: în teritoriile românești ocupate de Imperiul Austro-Ungar și cel Țarist, apoi la începutul și sfârșitul perioadei comuniste. Persoanele care erau surprinse intonându-l erau, de cele mai multe ori, arestate ori amendate, iar mai apoi persecutate de către autorități. Ca și cântec patriotic revoluționar, a fost cântat cu precădere în Războiul de Independență (1877-1878) și în cele două Războaie Mondiale. Pe 15 noiembrie 1987, muncitorii revoltați de la uzinele de autocamioane din Brașov au început să mărșăluiască spre sediile administrației locale, cântând acest imn, mulți dintre ei nemaiștiind versurile. Cu toate acestea, melodia a continuat fără întrerupere. În timpul evenimentelor din decembrie 1989, melodia a fost cântată din nou de către masele de demonstranți, devenind neoficial Imnul României.

Pe 24 ianuarie 1990, a fost emis Decretul-lege nr. 40, prin care „Deșteaptă-te, române!" devenea Imnul de Stat al României. Această prevedere a fost stipulată și în Constituția din 1991. Intonarea Imnului Național a fost reglementată prin Legea nr. 75/1994. Ziua Imnului Național este marcată anual, la 29 iulie.

Cetățenii sunt datori să manifeste respect față de drapelul și Imnul Național al României și să nu comită niciun act prin care s-ar aduce ofensă acestora. La ceremoniile de arborare a drapelului, precum și la intonarea Imnului Național, cu prilejul solemnităților, asistența trebuie să stea în picioare, bărbații să se descopere, iar militarii de toate gradele să dea onorul conform regulamentelor militare.

De-a lungul vremii, România a avut ca imnuri naționale și următoarele cântece: „Trăiască Regele", de Vasile Alecsandri, cântat între anii 1866 și 1948; „Zdrobite cătușe", în perioada 1948-1953, pe versuri de Aurel Baranga și muzica de Matei Socor; „Te slăvim, Românie", ce caracteriza prietenia dintre Uniunea Sovietică și România, fiind Imn Național între anii 1953 și 1977; „Trei culori", în perioada 1977-1989, pe muzică de Ciprian Porumbescu.

(surse: enciclopediaromaniei.ro, historia.ro, calendarintercultural.ro)

 

Lasă un comentariu