C.R. Pascu, un cunoscut ziarist al românilor americani, arăta în articolul „Ungurii au deschis lupta" că indiferent dacă Misiunea Patriotică Română va reuși sau nu să formeze o Legiune română în Statele Unite, rostul ei va fi la fel de însemnat dacă va reuși să aducă la cunoștința opiniei publice americane suferințele îndurate de neamul românesc din partea stăpânitorilor unguri, zdrobind definitiv minciunile sfruntate pe care cercurile emigrației ungurești încercau să le acrediteze, printre care cea mai absurdă era aceea că românii din Transilvania nu ar dori unirea cu România (!). Pare incredibil, dar campania antiromânească din Statele Unite dusă de respectivele cercuri ale emigrației ungurești, mai ales cu ajutorul presei, a fost atât de violentă încât a pus în pericol prin amenințări chiar viețile celor din Misiunea Patriotică Română. Președintele Misiunii, V. Lucaciu, va face chiar o plângere autorităților americane în acest sens, la 10 iulie 1917. În special împotriva ziarelor Szabadság (Libertatea), Cleveland, Magyar Nepszava (Cuvântul poporului maghiar), New York City, și Függetlenség (Independența), Trenton.
În articolul său, C. R. Pascu dezvăluie fără menajamente o situație reală existentă în America, de natură să îi dezavantajeze pe români. Astfel, notează el, ungurii erau mai numeroși în Statele Unite, erau mai bine organizați ca românii, dispuneau de mijloace materiale mai substanțiale și ceea ce îl întrista cel mai mult era că „din nefericire pentru noi sunt mai uniți, șoviniști încarnați, pe când noi suntem împărțiți în mai multe tabere". Și totuși, în fața campaniei generale declanșate de presa ungară din emigrație împotriva tuturor adevărurilor și a drepturilor românilor, aceștia, cere Pascu, trebuie să se elibereze de patimi, să pună la o parte orice mici neînțelegeri și cu puteri unite să pornească la o contraofensivă. În acest sens, se făcea apel la fiecare român, care era în stare să scrie câteva rânduri despre durerile neamului său, să le aștearnă pe hârtie, să le dea la tradus și să le publice într-o gazetă locală; în paralel, toți românii erau sfătuiți să răspândească și prin viu grai, printre cunoscuții lor americani, că tot ceea ce cuprindea Cartea Durerilor era numai o slabă și palidă imagine a realităților ardelene și că adevărul adevărat despre suferințele poporului român ar necesita mii și mii de volume. În cadrul marii contraofensive în care s-a angajat până la urmă Misiunea Patriotică Română, sperând, pentru moment, că deși a fost refuzată de americani, va reuși totuși să pună pe picioare Legiunea apelând la ajutorul Franței, V. Lucaciu și V. Stoica se adresează cu un memoriu în această problemă, în 3 august 1917, ambasadorului Franței la Washington, J. J. Jusserand. În memoriu se arată că s-ar dori unități militare de sine stătătoare, al căror caracter românesc să fie recunoscut. Voluntarii români atât de atașați cauzei libertății pentru a-și arăta recunoștința față de Franța, care susține atât de nobil cauza românească, ar dori să lupte pe frontul francez. Misiunea prezintă guvernului francez și următorul proiect:
1) Republica Franceză să accepte formarea unei unități de voluntari români recrutați dintre românii din Statele Unite care nu erau cetățeni americani. Unitatea, al cărei nume va fi stabilit după ce va fi cunoscut numărul din care va fi compusă, va fi pusă imediat la dispoziția guvernului francez, pentru a fi încadrată complet în armata franceză. Ea ar putea fi una dintre cele mai mari unități ale naționalităților din Austro-Ungaria, alături de unitățile cehilor și sârbilor.
2) Echiparea și instrucția vor fi făcute în Franța. Ofițerii vor fi francezi, numiți de guvernul francez. În caz de necesitate s-ar putea cere guvernului român câțiva ofițeri de origine transilvăneană. Subofițerii pot să fie francezi sau români.
3) În acest punct se prevede ca Vasile Stoica, detașat la Marele Cartier General Român pentru această unitate, să se pună la dispoziția guvernului francez pentru a se ocupa de organizarea și instrucția acestei legiuni, împărțind cu camarazii săi atât viața de tabără, cât și viața din tranșeele frontului. Misiunea ar putea recomanda preoți români cunoscuți voluntarilor, care, însoțind unitatea chiar și pe front, să facă serviciul la ambulanțe.
4) Înrolările vor fi făcute de Misiunea Patriotică Română. Va explica în reuniuni publice scopul războiului și va institui în șase, șapte orașe, unde românii sunt mai numeroși, birouri la care se vor înscrie voluntarii și unde aceștia vor primi informațiile necesare.
Pentru a anula influența - se înțelege distructivă - a agenților germani și unguri, care mișunau peste tot, voluntarii vor trebui trimiși în Franța, la câteva zile după înrolarea lor.
5) Transportul va fi făcut în funcție de dispozițiile ambasadei franceze, prin porturile americane sau canadiene. Voluntarii vor putea fi primiți treptat, câte un grup pe fiecare vas ce pleacă spre Franța. Misiunea Patriotică Română va fi ajutată la îmbarcarea oamenilor recrutați de ea. Pentru a putea trece frontiera, toți voluntarii vor trebui să aibă certificate emise de ambasada franceză și înaintate celor interesați de Misiune sau de un delegat al ambasadei.
6) Ajunși în Franța, voluntarii vor fi recepționați de un ofițer sau delegat care îi va conduce direct la tabăra de instrucție, începând imediat pregătirea lor militară.
7) Misiunea nu dispune de sume pentru organizarea și transportul voluntarilor cu trenul și vaporul, așa încât ambasada franceză este rugată să binevoiască a suporta cheltuielile necesare acestui proiect: Cheltuielile pot fi administrate de un delegat special al ambasadei.
8) Ambasada franceză se va pune de acord cu guvernul american și englez, dacă aceasta ar fi necesar, pentru a se evita unele inconveniente ce ar putea apărea în legătură cu plecarea și cu transportul. Guvernul francez se va pune de acord și cu guvernul român, potrivit tratativelor care au avut loc la Iași, în aprilie 1917, cu vicontele de Saint Aulaire.
9) Misiunea are autorizația guvernului român de a declara că toți voluntarii care intră în serviciul militar în această unitate pentru frontul francez vor fi considerați cetățeni români și, atât ei, cât și familiile lor, vor avea drepturile și avantajele acordate soldaților români.
10) Pentru realizarea acestui proiect, Misiunea se pune întru totul la dispoziția ambasadei franceze și-și va continua munca în funcție de indicațiile și sfaturile ce vor fi primite de la ambasadă.
(va urma)
