„Mult e dulce și frumoasă/ Limba ce-o vorbim"! (Ienăchiță Văcărescu)
Noi, ASTRA, suntem prezenți aici, NU pentru a face politică. Noi suntem apolitici. ASTRA este aici pentru a continua ideile înaintașilor noștri, de păstrare și promovare a limbii și literaturii române, a adevărului istoric, a moralei creștine, a patriotismului și a păstrării și promovării culturii poporului român. ASTRA a luptat pe linie culturală, atât pe cale orală, cât și prin cuvântul scris și a promovat toate aceste valori românești, încă de la înființare, din anul 1861 și până în prezent. Aceste merite și contribuția ASTREI la înfăptuirea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918, de la Alba Iulia, au fost recunoscute de Parlamentul României Mari prin Legea 2602, din 22 iunie 1921, fiind singura asociațiune recunoscută de Parlament. Prin această lege, ASTREI i s-au dat toate drepturile imobiliare și mobiliare, dobândite până la acea dată.
ASTRA a susținut și susține și acum ca: toți cetățenii din România, indiferent de naționalitate, să fie obligați prin lege, să știe să vorbească limba română, care este limba oficială a tuturor românilor, așa cum sunt obligați toți locuitorii țărilor civilizate.
În ROMÂNIA trebuie să fie o singură LIMBĂ OFICIALĂ, obligatorie prin lege, iar aceasta trebuie să fie LIMBA ROMÂNĂ. Cine dorește să vorbească și alte limbi, este liber s-o facă, dar în primul rând trebuie să știe să vorbească limba oficială a țării în care trăiește, în cazul ROMÂNIEI, LIMBA ROMÂNĂ.
NAȚIUNEA ROMÂNĂ se definește în strânsă legătură cu limba. Timotei Cipariu a privit limba și națiunea ca pe un întreg, într-o unitate desăvârșită. El spunea: „Am început a ne elibera patria prin a ne elibera limba și cultura noastră". El a făurit „o școală, o țară și o epocă". De la ideile lui s-au adăpat: Simion Bărnuțiu, Avram Iancu, I. Buteanu, G. Barițiu, N. Bălcescu, I. H. Rădulescu, Cezar Bolliac etc., toți fiind animați de propășire, de limbă, de cultură și de unitate națională.
LIMBA ROMÂNĂ, „acest tezaur neprețuit, născut odată cu noi, tezaur mai scump decât viața, nu poate lipsi din viața unui popor, pentru că ea se naște odată cu el, crește și se dezvoltă, înflorește și se veștejește, întinerește și moare odată cu poporul", spunea Timotei Cipariu.
Timotei Cipariu susținea rolul hotărâtor al limbii în afirmarea și menținerea conștiinței de sine a unui popor și că ,,națiunea română nu vrea și nu va suferi niciodată acea batjocură ca să se lepede de al său nume și de a sa limbă, în favoarea nici a celei mai culte națiuni din lume".
Oficializarea unei alte limbi alături de limba română, înseamnă răpirea limbii strămoșești a românilor, nimicirea valorilor spirituale, dispariția națiunii române.
Prin scriitorul Daniel Roth, sașii au fost primii care au observat că românii sunt angrenați în realizarea „DACOROMÂNIEI", deci al STATULUI NAȚIONAL ROMÂNESC, conform lozincii de la Blaj: „NOI VREM SĂ NE UNIM CU ȚARA!". Pe Câmpul Libertății de la Blaj, din 3-15 mai 1848, românii s-au declarat popor liber și națiune liberă.
Simion Bărnuțiu a rostit în catedrala din Blaj, discursul său celebru, în care sublinia ideea că, „libertatea unui popor este națională", căci „fără naționalitate nu este libertate, nici lumină". Cuvintele lui Bărnuțiu reprezentau „o revoluție spirituală", făcută în sânul neamului pe care-l slujea.
Ștefan Ludwig Roth, în broșura cu titlul „Lupta limbilor în Transilvania", tipărită la Brașov, spunea: „În zadar se căznesc domnii de la Dieta din Cluj, să dea Transilvaniei o limbă, o limbă a tuturor, în zadar vrură să voteze legi în scopul acesta. Transilvania nu are trebuință de o limbă impusă prin votul vreunei diete. Ea are o limbă a sa, pe care o înțeleg locuitorii acestei țări. Nu este limba nemțească, nici cea ungurească, este limba română pe care o știm cu toții, fără să o fi învățat. Oricât ne-am învârti și suci, în Transilvania este o singură limbă oficială, LIMBA ROMÂNĂ".
Alecu Russo a remarcat faptul că, pe Câmpul Libertății de la Blaj, lipsea limba română. Singurii care au vorbit națiunii în românește, au fost Ioan Buteanu și Avram Iancu. Ioan Buteanu a explicat românilor ce înseamnă UNIO, iar Avram Iancu a vorbit în puține cuvinte, dar limpezi ca și cristalul apelor, răscolitoare ca furtuna codrilor, ce-au avut darul să pătrundă în adâncul sufletului celor prezenți. Crăișorul moților le spunea: „Uitați-vă pe câmp românilor, suntem mulți ca și cucuruzul brazilor, suntem mulți și tari, dar vom birui, pentru că Dumnezeu e cu noi!"
Nicolae Bălcescu, considera că Avram Iancu a fost nădejdea întregului popor român din Transilvania, Țara Românească, Moldova și „salvatorul revoluției". Avram Iancu a fost printre primii revoluționari care a ales revoluția drept mijloc de emancipare.
Octavian Goga spunea despre Avram Iancu: „De pe culmile munților Apuseni, a strigat pentru
prima oară răzvrătirea, ca un bucium precursor al redeșteptării generale. Moții sunt PUMNUL Ardealului, iar cele două inimi mari în care a clocotit uraganul, sunt eroii lor: Horea și Avram Iancu".
,,Iancu este personalitatea distinctă din galeria conducătorilor poporului român. El aparține istoriei, unei istorii care a constituit o răspicată afirmare a voinței poporului de a fi liber, egal și independent și care, în anul 1918, prin forța zecilor de mii de oameni sosiți la Alba Iulia, în spiritul lui Avram Iancu, deschidea o nouă pagină în istoria neamului românesc", așa cum afirma Pompiliu Teodor.
Avram Iancu a fost cărturarul care a înțeles rolul limbii în menținerea națiunii române. Factorul religios a avut, de asemenea, un rol important în plămădirea limbii.
Părintele Dumitru Stăniloaie spunea că: „Suntem singurul popor de limbă și religie latină, dar de credință ortodoxă, legați de Roma prin limbă, iar de Constantinopol, prin credință (dacă după noile cercetări și descoperiri se mai poate afirma astfel, spun eu)… Această sinteză de latinitate și ortodoxie, ea însăși un miracol și o formă de originalitate unică, a ajutat poporul român să se mențină prin latinitate neconfundat cu lumea slavă și prin ortodoxie, neconfundat cu lumea naționalităților catolice din vecinătatea apuseană".
Eu aș adăuga și susțin cu tărie că, un rol foarte important în păstrarea limbii române și a națiunii române, îl au păstrarea și promovarea obiceiurilor și tradițiilor strămoșești, atât prin viu grai cât și prin cuvântul scris. Acestea reprezintă zidul de rezistență împotriva globalizării și omogenizării culturale europene, implicit păstrarea limbii și culturii române și a noastră ca națiune română.
Prin urmare, toți astriștii, de-a lungul timpului, au luptat și luptă și acum pe linie culturală, atât pe cale orală, cât și prin cuvântul scris, pentru păstrarea și promovarea acestor idealuri ale înaintașilor noștri, cât și a obiceiurilor și tradițiilor strămoșești, pentru a nu se pierde în negura vremii și a nu dispărea și noi ca nație. Să nu uităm că, poliglotul lingvisticii românești Ienăchiță Văcărescu spunea: „Urmașilor mei văcărești / Las vouă moștenire / Creșterea limbii românești / Și-a patriei cinstire." Deci să păstrăm și să cinstim aceste valori inestimabile, pe care le avem, mai mult decât pe un bulgăre de aur.
Noi, astriștii, rămânem apolitici și luptăm pentru cauzele drepte ale tuturor românilor din țară și din afara granițelor României. Dar pentru a reuși să îndeplinim aceste deziderate, trebuie să fim uniți.
UNIREA FACE PUTEREA! Deci să fim uniți! În acest an al CENTENARULUI este nevoie, mai mult ca oricând, de această UNIRE a noastră, având în vedere evenimentele înconjurătoare.
Versurile poetului nostru albaiulian, Ion Mărginean, legate de UNIRE sunt semnificative:
„Dacă n-ar fi fost Unirea
Basarabiei cu noi,
S-ar fi înecat simțirea
În albii de negre ploi.
Dacă n-ar fi fost Unirea
Basarabiei cu noi.
Prutul n-ar fi leac de sânge
Pată, jerfelor șuvoi,
Limba noastră, poate-ar plânge
Stea căzută în noroi
Iar Unirea, n-ar răsfrânge-o-n
Basarabia din noi."
Câteva versuri despre graiul nostru, de asemenea, sunt demne de reținut:
GRAIUL NOSTRU
„Graiul nostru plâns pe vetre,
Legănat de cărărui,
E lovit mereu cu pietre,
Ca un pom al nimănui...
Nu lăsați ca vorbitorii
Altor limbi pe-acest pământ,
Să ne umble prin istorii
Și să muște din cuvânt!
Neamul Românesc nu piere;
Dacii încă mai trăiesc!
Scoateți steagul la vedere
Și-n Ținutul Secuiesc!
De pe stâncile străbune,
Decebal ne dă curaj!
Faceți imnul să răsune
Peste Mureș, pân-la Blaj!
Nu permitem celor care
Se pretind aici stăpâni,
Să ne calce în picioare
Demnitatea de români!"
(poet anonim)
VIVAT, CRESCAT, FLOREAT ASTRA!
Dumnezeu să ne ajute tuturor!
