Alba Iulia este unul dintre cele mai fascinante orașe ale României, un loc încărcat de istorie, simbol al unității tuturor românilor. Nu există oraș care să sublinieze mai bine idealurile de unitate și identitate ale românilor de-a lungul veacurilor. Alba Iulia îndeamnă la respect, considerație și aducere-aminte a oamenilor care au făurit și menținut națiunea și statul român.
Iată pentru ce, Cercul „Al. Macarie" al Astrei Iernut a dedicat Centenarului Unirii de la 1918 și o excursie la Alba Iulia pentru vizitarea principalelor obiective istorice: Cetatea, Muzeul de istorie, Catedrala Reîntregirii, Catedrala romano-catolică, Sala Unirii, Celula și Obeliscul lui Horea, Cloșca și Crișan.
Excursia a fost organizată și condusă, în ziua de 21 august 2018, de către dna înv. Maria Oargă, cea care este autoarea a peste 60 de excursii în toate zonele de inspirație istorică și religioasă. Această excursie a fost inspirată și de dorința părintelui George Oargă de a apuca să vadă ziua Centenarului Unirii. Soțul decedat al doamnei Oargă Maria, patriot și îndrăgostit de istoria acestor locuri, el însuși socotindu-se descendent al martirului Cloșca, și-a dorit să apuce ziua Centenarului. Dorința i-a fost împlinită de soția credincioasă.
Primul obiectiv vizitat a fost orașul Alba Iulia. În drumul spre oraș, doamna înv. Oargă i-a informat pe participanții la excursie că s-au găsit urme arheologice din mileniul V înainte de Hristos., că în antichitate fusese castru roman, Apulum, așezat pe fosta așezare dacică a triburilor Apuli. Localitatea se numea Apoulon la început, apoi Apulum, când a fost cucerită de romani, iar Alba Iulia de Legiunea XIII Gemina, care a staționat aici până în 271. Orașul s-a mai numit și Bălgrad (Castelul Alb) de slavi, în sec. VIII-IX, din cauza rocii albe de calcar din care erau construite zidurile castrului.
Iată-ne între zidurile sub formă de stea cu șapte colțuri, cu cele șase porți de intrare. În fața Catedralei Reîntregirii, la stânga și la dreapta, ne întâmpină statuile reginei Maria și a regelui Ferdinand. După ce Miron Cristea, Patriarhul României, aici a ținut o liturghie solemnă și a sfințit covoarele regale, s-a trecut la ceremonia încoronării, care a avut loc în fața clopotniței, deoarece regele Ferdinand, fiind de religie catolică, nu a vrut să fie încoronat de un membru al bisericii ortodoxe.
Pașii noștri s-au îndreptat apoi spre Catedrala romano-catolică, Sf. Mihail, cea mai veche și mai lungă catedrală din România. S-a început construirea ei prin anul 1044, în mai multe etape. Cu o înălțime de 62 de metri a fost ridicată în prezentarea ei actuală pentru a servi mai întâi drept catedrală a Episcopiei, iar apoi, în perioada interbelică, drept catedrală a Episcopiei Romano-Catolice de Alba Iulia. În biserică se păstrează sarcofagele lui Ioan de Hunedoara, guvernator al Ungariei, a lui Ladislau de Hunedoara, al reginei Izabela și al primului principe al Transilvaniei Ioan Sigismund. Catedrala este cea mai veche catedrală din România care a rezistat până astăzi.
După cele câteva momente de zăbavă în această catedrală, la îndemnul competentului nostru ghid, doamna înv. pensionară Maria Oargă, urcăm scările Muzeului Național al Unirii, înființat în anul 1888 de către Sigismund Reiner. Muzeul avea ca scop descoperirea și expunerea vestigiilor de mare valoare. El cuprinde 2000 de exponate, dintre care 660 piese de arheologie și 1000 exponate de numismatică.
În perioada următoare marelui eveniment de la 1 Decembrie 1918 a fost amenajată și Sala Unirii între anii 1921-1922. La intrare a fost construit un arc de triumf cu inscripția: „ÎN ANUL DOMNULUI 1918, LA 1 DECEMBRIE, ÎN ACEST LOC S-A PROCLAMAT PENTRU TOTDEAUNA ȘI ÎN MOD IREVOCABIL, PRIN VOTUL SOLEMN ȘI UNANIM AL POPORULUI, UNIREA TRANSILVANIEI CU ROMÂNIA. ETERNĂ FIE ADUCEREA AMINTE A ACESTUI ACT!".
În prezent, muzeul este situat în clădirea Babilon, vizavi de Sala Unirii, are două etaje și conține peste 100 încăperi ce găzduiesc o colecție de 200.000 obiecte de patrimoniu și o bibliotecă cu peste 70.000 de volume.
Am trăit câteva ore emoția întâlnirii noastre cu istoria la Alba Iulia, am trăit pe viu un moment unic: Ceremonialul Schimbării Gărzii de Onoare a Cetății. Mai bogați în minte și în suflet, ne-am îndreptat pașii spre mănăstirea Râmeț" grădina raiului din Apuseni".Ridicată în Munții Trascăului, pe lângă Valea Geoagiului (dacica germisara), într-un loc numit „Valea Mănăstirii", bisericuța cu hramul Izvorul Tămăduirii poartă ascunse în zidurile-i firave, nu puține taine și legende. Așezământul este printre cele mai vechi mănăstiri ortodoxe din Transilvania, are dată certă 1376. Toponimul Râmeț ar deriva de la Eremit= Pustnic, concluzia fiind că a fost întemeiată de călugării retrași în sihăstrie la adăpostul stâncilor de aici. În 1506 mănăstirea a fost luată sub ocrotirea domnului Radu - Vodă al Țării Românești, care a primit de la regele Vladislav moșia de la Stremț. Mănăstirea s-a mai aflat sub protecția lui Matei Corvin și a lui Mihai Viteazul, care a refăcut-o și a fost una dintre puținele care au rămas ortodoxe în sec. al XVIII-lea, până la distrugerea ei prin tunurile generalului Bucov. Faptul este consemnat într-un limbaj profetic de unul dintre călugări: „scis-am eu Silvestru monahu când au stricat necredincioșii mănăstirea de la Râmeț și cea de la Geoagiu la anul 1762, în aug. 20, într-o zi de sâmbătă spre pieirea lor" . După o nouă distrugere, ca represalii pentru participarea localnicilor la Răscoala lui Horea, Cloșca și Crișan(1785), biserica este refăcută în 1792. Mănăstirea s-a redeschis în 1940, iar în 1955 Sinodul hotărăște transformarea ei în mănăstire de maici. Vizitând muzeul, am constatat că acesta găzduiește o colecție de carte veche, icoane pe lemn și pe sticlă, obiecte etnografice și de cult.
Și pentru că unui călător îi șade bine cu drumul, iată-ne în drum spre mănăstirea Dumbrava, situată la 55 km de Alba Iulia, despre care dna Oargă ne spune că a fost ridicată în numai un an și jumătate și rivalizează cu cele mai frumoase așezăminte de acest fel din țară. Părintele Teodor Crișan, ctitorul locașului, a reușit această performanță cu sprijinul financiar al jucătorilor echipei naționale de fotbal a României. În prezent, mănăstirea este casă pentru copii orfani, bătrâni suferinzi și mame care au nevoie de ajutor. Copiii au un cămin, o familie, cineva care să-i învețe să iubească, să-i învețe ce înseamnă viață, au o comunitate din care să facă parte. Nu mai sunt ai nimănui. I-am văzut veseli, râzând, jucându-se, supravegheați îndeaproape de persoane mature, iubitoare, i-am văzut într-un rai plin cu flori de diverse culori, cu fântâni arteziene, un loc în care noi, astriștii, ne-am găsit tihna după o zi lungă și plină de bucurii. Astfel am cinstit actul Unirii la ceas aniversar.
Gândurile noastre s-au îndreptat în acest „rai" al lui Dumnezeu spre primul președinte al cercului nostru, spre părintele George Oargă, care cu siguranță ne-a vegheat de acolo, de sus, dându-i curaj soției sale, doamnei înv. Maria Oargă, să facă cea de-a 63-a excursie. Mulțumim, Doamna Învățătoare!
