“Filosofia are drept scop cunoașterea adevărului, deci: cunoașterea lui Dumnezeu, Dumnezeu fiind supremul adevăr. Rostul unic al filosofiei, care este identică teologiei, este de a evidenția rațiunea religiei: iar dacă se aduce filosofiei obiecția că ea se suprapune astfel religiei, obiecția este falsă, întrucât filosofia are același conținut ca și religia, numai că filosofia îl redă sub forma cugetării, pe când religia sub forma reprezentării”.
Georg Wilhehm Friedrich HEGEL (1770-1831), filosof german, principalul reprezentant al idealismului în filosofia secolului al XIX-lea. A fost un școlar model: la 5 ani învățase prima declinare în limba latină; la 8 ani a primit în dar o ediție a dramelor lui Shakespeare, iar la 10 ani studiază geometria, astronomia, fizica, botanica. Hegel se dăruiește teologiei și intră la vârsta de 18 ani la seminarul Teologic din Tubingen pentru a-și realiza studiile universitare. Aici studiază filosofia, istoria, teologia, limbile clasice, latina și greaca, matematica, fizica. Devine docent la Universitatea din Jena în 1801. După o scurtă activitate la Universitatea din Heidelberg, ocupă catedra de filosofie a Universității din Berlin. A fost autor de citate celebre. Moare de holeră, la Berlin, în anul 1831.
***
“Nu ești chiar atât de singur precum crezi. Cel puțin două persoane se interesează de tine: Dumnezeu și diavolul. În succese îl recunosc pe Dumnezeu, în eșecuri mă recunosc pe mine”.
Gavriil Stiharul (Pseudonimul lui Gabriel Iordan-Dorobanțu), (1958-), poet, profesor, studii de filologie și jurnalistică. Admirator al poeților Lucian Blaga, Costache Ioanid, Traian Dorz, admirator și discipol al părintelui Galeriu. A publicat în multe publicații: “Convorbiri Literare”, “Ziua de Giurgiu”, “Dimineața”, “Tineretul liber”. Poezia caută să creeze o stare sufletească de mistică ascetică, invitând la un urcuș dumnezeiesc, liric și creștin.
***
“Cât de smerit este Dumnezeu care nu se laudă cu nimic din ce a făcut, ci așteaptă răbdător să le descoperim singuri! Și chiar de nu le vom descoperi, El niciodată nu se va lăuda înaintea noastră cu Măreția Sa, și nici nu ne va impune să-L acceptăm. Limbajul de programare în care a fost “scris” universul este iubirea lui Dumnezeu”.
(Comentariu la “Șirul lui Fibonacci” - una din cheile de acces la “CODUL SURSĂ” al creației lui DUMNEZEU) de Claudiu Bălan.
Leonardo Pisano Fibonacci (1170-1250), matematician italian, cunoscut de unii, drept “cel mai talentat matematician din Occidentul Evului Mediu”. El este cel mai bine cunoscut lumii moderne pentru: Răspândirea sistemului de numărare hindu-arab în Europa, prin publicarea în primul rând, la începutul secolului al XIII-lea, a cărții sale denumită CARTEA DE CALCUL, sau Liber Abaci; apoi un ȘIR DE NUMERE, care i-a purtat numele, și anume ȘIRUL LUI FIBONACCI pe care l-a descoperit, dar pe care l-a folosit ca un exemplu în cartea sa. El a călătorit în toate țările de pe țărmul Mării Mediterane (Egipt, Siria, Bizanț, Sicilia, Provența), pentru a studia cu profesori de seamă de origine arabă din acele vremuri. Leonardo a fost apropiat al împăratului Frederic al II-lea, căruia îi plăceau matematica și științele exacte.
***
P.S. “Cerul și pământul vor trece, dar cuvintele Mele (zice Hristos) nu vor trece” (Matei 24, 35).
“1001 CUGETĂRI” vol. XII
