“În domeniul vieții sufletești, omul are trebuință de instituții separate, în care, întocmai cum se păstra focul odinioară, să fie păstrate sentimentele bune și ideile generoase; sentimente și idei care servesc apoi ca să se transmită din generație în generație, prin contactul direct între suflete, așa cum creștinii aprind o lumânare din flacăra altei lumânări”.
Constantin Rădulescu-Motru (1868-1957), filosof, psiholog, pedagog, om politic, dramaturg, director de teatru român, academician și președinte al Academiei Române între 1938-1941, personalitate marcantă a României primei jumătăți a secolului XX. Bunicul lui a fost egumenul Mănăstirii Gura Motrului, Eufrosin Poteca. A primit o bursă pentru a studia în străinătate, dar refuză această ofertă, considerând că își poate acoperi aceste cheltuieli legate de studiere în străinătate. În timpul copilăriei, a suferit de friguri palustre și și-a fracturat un picior, motiv pentru care va rămâne cu un defect fizic, pe care îl va suporta toată viața. În 1885 se înscrie simultan la Facultatea de Drept și la Facultatea de Litere și Filosofie, din cadrul Universității București. Are foarte multe cărți publicate. În amintirea lui s-a înființat “Casa memorială” din localitatea Butoiești, județul Mehedinți.
***
“Unirea a fost un vis înfloritor al meu; în el se arăta viitorul României. Sunt milioane de români! Ce ne lipsește să ajungem un neam tare? Unirea, numai Unirea!... Să trăiască, dar, Unirea românilor!”
Costache Negri (1812-1876), scriitor, om politic și patriot român. A fost fiul unui boier înstărit. Educația școlară a început-o în casa părintească și la curtea domnitorului Ioniță Sandu Sturza, apoi la Chișinău și Odessa. În 1834 a fost trimis pentru studii în Franța și Italia. S-a întors în Moldova la sfârșitul anului 1841, ca un an mai târziu să fie Venerabilul unei loje masonice din Bârlad. Izbucnirea Revoluției de la anul 1848 l-a prins la Paris, unde s-a înscris ca voluntar în gărzile revoluționare și a prezentat noului guvern noul tricolor românesc. După luna mai 1848 se întoarce în Bucovina, unde a continuat munca și propaganda comitetului revoluționar din Moldova aflat în exil, Alexandru Ioan Cuza sprijinindu-l în eforturile sale. În urma unei epidemii de holeră care a afectat Moldova, întreg grupul de revoluționari se întoarce în Franța. Ca om politic și patriot, Costache Negri a ocupat funcția de pârcălab de Covurlui. În 1855 a fost trimis ca delegat al domnitorului Grigore Alex. Ghica, la Constantinopol și Viena, pentru a susține Unirea Principatelor Unite.
A fost prieten bun cu Alexandru Ioan Cuza, ceea ce l-a determinat ca după abdicarea lui Cuza să se retragă și el din viața politică, retrăgându-se la Tg. Ocna, ocupându-se de numismatică și colecționarea de tablouri. A ținut o bogată corespondență cu Vasile Alecsandri și Mihail Kogălniceanu. Este înmormântat la Mănăstirea Răducanu din Tg. Ocna. Mihai Eminescu l-a numit pe Costache Negri ca fiind: “unul din cei mai nobili bărbați ai românilor, care reprezintă nu numai cel mai curat patriotism, ci caracterul cel mai dezinteresat, dar o capacitate extraordinară, căreia-i datorăm, în bună parte, toate actele mari săvârșite în istoria modernă a României”.
***
“Istoria trebuie să oglindească fidel trecutul în totalitatea lui... Istoria care redă numai un aspect al trecutului, viața politică a poporului, schimbările de guvern, succesiunile regilor, războaiele... este departe de a atinge scopul unei adevărate istorii... Pentru ca cineva să fie istoric trebuie să priceapă viața totală a trecutului unui popor și să știe să le redea; nu evenimentele pur exterioare, cât cele mai ales interioare, căci spiritul poporului este important, «el determină în chip creator» tot restul...”
Constantin Antoniade (1880-1954), filosof, scriitor, jurist, istoric, diplomat român de patrimoniu grecesc. Ca istoric a fost preocupat de Renaștere. A tradus, de asemenea, lucrări ale lui John Ruskin și Thomas Carlyle în limba română. A participat la Conferința de Pace de la Paris din 1919, ca expert jurist. Ca diplomat a fost reprezentantul român la Liga Națiunilor între 1928-1936. După ce Partidul Comunist a preluat conducerea în România, a primit autorizația de la Iuliu Maniu și Dinu Brătianu de a face contacte în țările occidentale. În anul 1948, Constantin Antoniade a fost membru al Comitetului Director al Asociației pentru Ajutorul Refugiaților din România CAROMAN, creat la Paris, fondat de Nicholas Caranfil în calitate de reprezentant al Crucii Roșii Libere Române. Dintre operele de seamă amintim: “Filosofia lui Henri Bergson”, Machiavelli”, “Trei figuri ale Renașterii: Pierre Aretin, Guichardin, Cellini”. Referințe despre Antoniade găsim în mai multe enciclopedii, dicționare și la unii autori.
P.S. “Cinstește pe tatăl tău, și pe mama ta, ca să-ți fie ție bine și să trăiești ani mulți pe pământ” (Ieșire 20, 12).
“CUGETĂRI” vol. XII
