Cei ce au urmărit cu atenție punctele de vedere adoptate de delegații și tehnicienii americani în diferitele comisiuni ale Conferinței de pace de la Paris au putut constata o mare asemănare între atitudinea lor principiile dezbătute și adoptate în cadrul acțiunii Uniunii Medio-Europene.
Cele mai importante ședințe au fost cele ținute în Philadelphia, în 23-26 octombrie 1918. Atunci s-au conturat pe deplin atât revendicările diferitelor neamuri din zona de la Baltica la Egee, cât și dificultățile care împiedicau satisfacerea lor și putem spune că punctele cărora noi atunci nu le-am putut găsi soluții acceptabile părților în litigiu (chestiunea lituano-polonă, polono-ucrainiană, italo-iugoslavă, macedoneană etc.), n-au făcut mai mult progres nici în fața Conferinței de pace. Tot atunci am dat cu toții expresie dorinței ca în zona aceasta care în întregimea ei nu este o unitate, statele noastre, urmând aceleași principii și evitând ambiții de întâietate incompatibile cu puterea lor, să stabilească alianțe regionale de colaborare strânsă. Atât dl. dr. N. Lupu și eu, cât și iugoslavii și grecii, am socotit necesară crearea unei alianțe balcanice între statele noastre încă înainte de începerea dezbaterilor principale ale Conferinței de pace, ca astfel stabilind o înțelegere între noi, să putem impune ca problemei balcanice să i se dea o soluție adecvată situației reale și intereselor popoarelor balcanice.
Informat în fiecare seară despre mersul și conținutul acestor discuții, președintele Wilson a ținut în 26 octombrie să ne trimită o telegramă de salutare și de aprobare a acțiunii și gândurilor noastre.
Ca încheiere a acestor ședințe de patru zile, în 26 octombrie, în prezența autorităților statului și reprezentanților guvernului (american), a avut loc o sărbătoare de un caracter deosebit: în Sala independenței, în care în 4 iulie 1776 fusese semnată Declarația de Independență a Statelor Unite, și la aceeași masă la care fusese semnată aceasta, semnarăm și noi, în frunte cu Th. Masaryk, următoarea Declarație de scopuri comune a națiunilor independente medio-europene:
“Adunați în ședința solemnă în Sala Independenței din Philadephia, Pennsylvania, Statele Unite din America, în 26 octombrie 1918, noi, care reprezentam laolaltă mai mult de cincizeci de milioane de suflete ce constituie un șir de națiuni așezate între Marea Baltică, Marea Adriatică și Marea Neagră, cuprinzând pe cehoslovaci, poloni, iugoslavi, ucrainieni, ruteni, lituani, români, italieni iredenți, greci iredenți, albanezi, zioniști și armeni, supuși total sau parțial unor dominații străine - apreciind profund sprijinul și ajutorul dat popoarelor noastre de către guvernul și poporul Americii și de către (cele) ale aliaților Antantei - declarăm prin aceasta că punem tot ce avem, oameni și resurse, la dispoziția aliaților noștri spre întrebuințarea contra inamicului nostru comun și ca lumea să cunoască ce considerăm noi că sunt doctrinele esențiale și fundamentale care ar trebui să fie încorporate în constituțiile ce vor fi adoptate de către bărbații națiunilor noastre independente, precum și care sunt scopurile ce conduc acțiunea noastră comună și unită, acceptăm și semnăm cele ce urmează, ca temelii principale pentru toate popoarele libere: 1) Că guvernele își trag puterea lor dreaptă din consimțământul celor guvernați; 2) Că fiecare popor are dreptul inalienabil de a-și organiza guvernarea sa proprie, conform unor astfel de principii și într-o astfel de formă, cum crede el mai bine că-i promovează bunăstarea, securitatea și fericirea; 3) Că dezvoltarea liberă și naturală a idealurilor oricărui stat trebuie să fie lăsată a-și urma cursul său normal și fără piedici cât timp acest curs nu amenință interesul comun al tuturora; 4) Că diplomația secretă nu mai trebuie să existe și că acordurile între națiuni trebuie să fie aduse la cunoștință publică, înainte de adoptarea și ratificarea lor; 5) Că noi credem că popoarele noastre, ale căror idealuri și scopuri sunt înrudite, vor trebui să-și coordoneze sforțările ce le fac pentru asigurarea libertăților fiecăruia dintre ele în interesul promovării prosperității lor comune, dacă o astfel de unire contribuie la pacea și bunăstarea lumii; 6) Că o ligă a națiunilor va trebui să fie constituită printr-o înțelegere comună și obligatorie pentru o colaborare sinceră și efectivă, spre a asigura dreptatea și, prin urmare, pacea între națiuni”.
(Va urma)
