Dascălul este cel care educă, instruiește. Educatorul, dascălul îndeplinește roluri multiple. Este agent al instruirii și educației, misionar al transmiterii valorilor culturii și civilizației, răspunzător de calitatea umană a urmașilor, animator al transmiterii valorilor culturii și civilizației, modelator al personalității, îndrumător al emancipării, socializării, coautor al formării tinerei generații.
Referitor la rolul de educator al dascălului, trebuie să amintim aici de două concepte extrem de importante: vocația și pasiunea. Vocația este o structură psiho-fizică cu putere energetică care, inițial cu manifestări vagi, imprecise, se exprimă în tonalități afective și atitudinale palide. În timp, pe fondul maturizării, sub influența împrejurărilor vieții, această voce interioară prinde contur, câștigă în intensitate și forță și se transformă într-o dominantă motivațională. Chemarea către o activitate, profesiune, ocupație, funcție se întărește prin conștientizarea capacităților, aptitudinilor, prin atitudini de răspundere față de eficiența activității. Capacitățile, interesele, aptitudinile, atitudinile se întrepătrund și se valorifică în produsele activității. Vocația profesională se poate corela în mod fericit cu aptitudinile creatoare, consecința fiind produsul creator. Constantin Rădulescu-Motru a subliniat faptul că vocația ca dominantă asigură temeiul exprimării personalității prin performanțe creatoare, originale. Indiscutabil, vocația are un temei afectiv puternic, intens, durabil prin asocierea cu pasiunea. Pasiunea are o forță energetică, magnetică și magnetizatoare care-l domină pe om, îl face să se consacre unei activități, unei profesiuni cu toate forțele, cu toate riscurile.
În cadrul procesului de învățământ, trebuie să se îmbine armonios elanul tinerei generații cu experiența, maturitatea, înțelepciunea generațiilor care au atins apogeul. Este foarte bună colaborarea dintre generații, cei tineri vin cu elan, dorință de afirmare și speranță, toate acestea coroborându-se cu experiența celor ajunși la maturitate, fac din procesul educativ un factor determinant în societatea românească. Numai cu o educație model putem nutri speranța că societatea românească va lua un trend ascendent.
Dascălii trebuie să se ridice la nivelul cerințelor unui învățământ de calitate. Dascălii trebuie să dovedească tot timpul seriozitate, acrivie pentru nobila misiune la care au fost chemați, și anume aceea de luminare a poporului, transmitere de învățăminte tinerelor generații, formarea personalităților și caracterelor celor care reprezintă societatea de mâine, lucruri greu de realizat și care atrag o maximă responsabilitate. A fi dascăl nu e ceva ușor, nu e o profesie ca oricare alta, e o misiune nobilă și înălțătoare. A fi dascăl, preot sau medic, atrage după sine o implicare afectivă profundă, dragoste, jertfă, sacrificiu și dăruire. Aceste trei nobile misiuni nu le poate îndeplini oricine, acestea se leagă între ele, se înrudesc, se aseamănă. Numai cineva cu vocație și cu pasiune poate îndeplini aceste misiuni cu succes, spunem misiuni, pentru că nu putem să spunem profesii.
Dascălii sunt acele chipuri luminoase, acei apostoli ai învățământului românesc care au transmis sau transmit și în prezent ceea ce au dânșii mai bun. Ei luminează, ca niște făclii, cărările vieții tuturor. Ei sunt luminători în vremuri de întuneric. Cu siguranță, fiecare dintre noi are o legătură indestructibilă cu școlile pe unde a studiat, cu dascălii care l-au format de-a lungul timpului. Fiecare om nutrește un gând de recunoștință pentru dascălii săi, păstrează în suflet mereu vie icoana luminoasă a dascălilor săi. Se cuvine un elogiu tuturor dascălilor. Să trăim cu nădejdea că învățământul românesc va avea totdeauna dascăli harnici, sârguincioși, cu vocație, cu pasiune, pentru că numai astfel putem spera că societatea românească va progresa.
