“Biblia nu încearcă să-l demonstreze pe Dumnezeu, ci pur și simplu îi declară realitatea”. “Departe de a fi dușman al științelor, religia a ajuns chiar aliată a acestora. Printr-o introspecție mai profundă în natură înțelegem mai bine și pe Dumnezeul din ea, precum și rolul pe care-l jucăm noi în drama ființelor cosmice”.
Arthur Holly Compton (1892-1962), laureat al Premiului Nobel (1927) pentru descoperirea efectului Compton, studiul razelor X. A demonstrat o teorie despre intensitatea reflecției razelor X din cristale, ca mijloc de studiere a aranjamentului electronilor și atomilor, și în 1918 a început studiul împrăștierii razelor X. A primit dinstincții și medalii diverse: Medalia de aur a Societății de Radiologie din America de Nord, Medalia Hughes a Societății Regale și Medalia Franklin al Institutului Franklin, în 1940.
***
“Cele mai bune informații pe care le avem cu referire la originea universului sunt exact acelea pe care le-aș fi predicat dacă aș fi avut la îndemână Biblia, incluzând cărțile lui Moise și Psalmii. Este evident că planul universului este al unei creații divine” (Declarație din New York Times, 12 martie 1978).
Arno Penzias (1933 - I), fizician american, astronom, laureat al Premiului NOBEL în fizică, în anul 1978 (pentru descoperirea microundelor cosmice de fond, care a ajutat la stabilirea Bing Bang-lui și a teoriei cosmologiei). A studiat la Universitatea Columbia și City College of New York. A fost implicat în cercetările științifice de la această universitate, timp în care a fost distins și cu un doctorat. A fost ales membru al Academiei Americane de Arte și Științe; a primit Premiul de Excelență al Centrului Internațional din New York.
***
“Istoria este singurul mijloc de a deștepta în sufletul nostru iubirea cea sfântă de țară; ea ne arată cum popoarele au fost mari când au știut să sacrifice interesele pentru binele aproapelui și pentru binele comun; tot istoria ne învață iarăși că dreptatea este legea ei supremă și că nicio faptă abătută de la norma natural de purtare nu rămâne fără a atrage pedeapsa după sine”.
Alexandru D. Xenopol (1847-1920), istoric, filosof, economist, pedagog, sociolog, scriitor român. Este autorul primei mari sinteze a Istoriei Românilor. S-a distins ca filosof de talie mondială, fiind considerat printre cei mai mari istorici români, alături de elevul său, Nicolae Iorga. A fost profesor de istorie la Universitatea din Iași și membru al Academiei Române. A fost de origine anglo-saxonă. Istoricul Neagu Djuvara menționează ipoteza originii evreiești a tatălui lui Xenopol, Dimitrie Xenopol, care era supus britanic și grec de religie protestantă. El a lucrat ca traducător la serviciul Consulatului Prusiei în Moldova. După absolvirea liceului în orașul natal, și-a completat studiile universitare de filozofie, drept și istorie, culminând cu doctoratul în drept la Berlin și a celui în filozofie la Glessen. A murit la București după o viață destul de grea, apelând chiar la ajutorul autorităților în cel de Al Doilea Război Mondial. Parlamentul i-a acordat o pensie exact în ziua când el a decedat. S-a ocupat de analizele istoriei, publicând: “O enigmă istorică: Românii în evul mediu”, “Studiu asupra stăruinței românilor din Dacia Traiană”. Prezintă în operele sale aspecte fundamentale proprii vieții sociale, economice, politice, administrative, culturale și religioase. Opera lui se structurează pe câteva secțiuni distincte: Marile sinteze, Filosofia istoriei, Scrieri istorice polemice și documentare, Monografie de familie. A fost distins pentru operele sale ca membru titular al Academiei de Științe Morale și Politice din Paris.
P.S. “Iubitule, nu urma răul, ci binele. Cel ce face bine din Dumnezeu este; Cel ce face rău n-a văzut pe Dumnezeu. Pace ție! Prietenii adevărați te îmbrățișează. Îmbrățișați pe prieteni, pe fiecare după numele lui”. (A 3-a epistolă sobornicească a Sf. Apostol Ioan 1, 11; 15).
“1001 CUGETĂRI” vol. XII
