Este necesară aducerea în actualitate a câtorva mari personalități reprezentative ale Astrei, care prin activitatea lor au desfășurat puternice acțiuni de întrajutorare față de cei din jur. O personalitate marcantă este cea a lui Vasile Stroescu. Ca o consecință a noii orientări economice la Adunarea Generală de la Șimleu, din 1908, se aprobă angajarea de către Astra a unui conferențiar agronomic, care trebuia, pe lângă prelegeri economice, să facă și propagandă în favoarea însoțirilor. Însă, pentru înfăptuirea unui asemenea plan ambițios, Asociațiunii îi erau necesare fonduri suplimentare, întrucât așezământul desfășura activitatea pe multiple planuri: tipărituri, învățământ (școala de fete), secțiile științifice, muzeu, bibliotecă, conferințe etc., iar primele speranțe apar în anul 1910, odată cu actele de mărinimie ale lui Vasile Stroescu, marele moșier basarabean. În primăvara anului menționat, Vasile Stroescu a donat celor două consistorii din Blaj și Sibiu, pentru fondurile culturale, 100.000 și, respectiv, 216.000 coroane, generozitate ce i-a impresionat profund pe românii transilvăneni. Având în vedere că Palatul Astrei a costat în anul 1905 aproape 160.000 de coroane, atunci ne putem face o idee asupra acestor două sume.
Donațiile le făcea nu din orgoliu, ci pur și simplu pentru a sprijini cultura românilor ardeleni, așa după cum reiese dintr-o scrisoare adresată mitropolitului Mețianu, la 30 martie 1910, expediată din Davos, Elveția. Pentru sprijinul material acordat culturii românești, Academia Română, Liga Culturală și Asociațiunea transilvană, l-au ales membru onorariu. Cu acest prilej, la Adunarea Generală a Astrei, ținută la Dej, participanții l-au ovaționat minute în șir, deși mecenatul nu se afla de față. În calitate de membru onorariu, Vasile Stroescu a dorit să ajute nemijlocit acest așezământ. Prilejul i s-a ivit în 1911, când Astra sărbătorea cincizeci de ani de la fondarea sa. În ședința comitetului central din 13 aprilie 1911, secretarul administrativ, O.C. Tăslăuanu, anunță că a primit o scrisoare de la V. Stroescu, prin care mecenatul renunță la planul său de a înființa școli agricole și prezintă o nouă propunere, ce consta în înființarea băncilor sătești, iar pentru realizarea acestui proiect trimite Asociațiunii 50.000 de coroane.
În ședința comitetului central din 18 mai s-au hotărât următoarele: “secția economică să studieze organizarea economică a țărănimii prin cooperație; votează din suma 50.000 coroane donată de domnul Vasile Stroescu, 1000 coroane domnului V.C. Osvadă ca să studieze mișcarea cooperativă din Ungaria, România și Bucovina, iar până la 1 octombrie a.c. să prezinte comitetului central un raport amănunțit despre rezultatul studiului și un proiect de realizare privitor la înființarea băncilor poporale”. Inițial, Astra își propusese să extindă toate formele cooperatiste, însă la opoziția lui Vasile Stroescu, ce amenința cu retragerea sumei donate, s-a acordat prioritate băncilor populare. Ba și mai mult, marele mecenat era dispus să ofere câte 500 de coroane la 200 de comune, în vederea fondării băncilor populare, începând cu comitatul Bihor.
Deci, era dispus să mai dăruiască altă sută de mii de coroane. După unele frământări și discuții, i se dă dreptate lui Vasile Stroescu, ideea mecenatului fiind susținută și de O.C. Tăslăuanu. La Adunarea Generală a Astrei de la Blaj, din 1911, Vasile Stroescu n-a participat. Cu acel prilej, i s-a mulțumit mecenatului printr-o telegramă expediată la Odesa. În schimb, toamna, a trecut o zi prin Sibiu, incognito, cu scopul de a-l cunoaște pe Octavian Goga, însă “poetul pătimirii noastre” era plecat din localitate. Vasile Stroescu a rămas încântat de instituțiile culturale vizitate.
În anul următor (1912), cu prilejul Adunării Generale de la Sibiu, s-a sărbătorit centenarul nașterii cărturarului G. Barițiu, fost președinte al Astrei și Academiei Române. La festivități ia parte și Vasile Stroescu, care izbutește, la început, să treacă neobservat, întrucât nu-i plăceau ovațiile. Președintele Astrei, A. Bârseanu, în raportul prezentat Adunării Generale, izbutește să scoată în relief contribuția mecenatului la ridicarea morală și materială a țărănimii. Pentru răspândirea pe scară largă a cunoștințelor în păturile țărănești, Vasile Stroescu a oferit 15.000 coroane pentru cumpărarea de cărți, în vederea constituirii a 3.000 de biblioteci sătești. La aceste cărți se vor adăuga și altele, tipărite pe cheltuiala sa. Izbucnirea Primului Război Mondial a împiedicat realizarea acestui proiect. Vasile Stroescu preconiza ca în fiecare comună să existe o bancă sătească și o bibliotecă. Un alt gest nobil l-a făcut față de studenții români, care erau găzduiți la căminul Petran din Cluj. În urma unui articol publicat de O. Goga în “Tribuna”, intitulat Copiii nimănui, marele mecenat a dăruit 10.000 de coroane pentru cumpărarea de cărți și reviste. Acest cămin era patronat de despărțământul Astrei Cluj. În anul 1914, din donația de tipărituri a lui Vasile Stroescu au fost expediate Societății pentru literatura și cultura poporului român din Bucovina, cu sediul la Cernăuți, șase lăzi cu cărți, în vederea distribuirii ca premii, elevilor silitori. Pentru însușirea unor meșteșuguri artistice (dantelărie și tâmplărie de mobilă) a oferit 10.000 de coroane, în vederea instruirii a patru bursieri. Tiberia Barcianu și Lucreția Iosif au studiat dantelăria la Viena și Praga, iar Vasile Băleanu și Ciril Morariu s-au specializat la Innsbruck. După aceea, Lucreția Iosif a condus un curs de dantelărie la Săliște. În numai câțiva ani, Vasile Stroescu a sprijinit material Astra cu aproape 100.000 de coroane, contribuind din plin la buna desfășurare a activităților acestui așezământ. Generozitatea sa a fost prețuită la adevărata sa valoare.
