De la optimism la dezamăgire!

Dacă mulți s-au temut de anul 2017, până la urmă acesta s-a încheiat într-o notă de optimism general de către investitori, consumatori, bancheri, șefi de mari firme, uitând de probleme, de elementele negative care nu au dispărut, mai ales în politica economico-socială promovată de guvernanți. În această notă optimistă a început anul 2018 care părea mai ocrotit de probleme majore, întărind încrederea în economie, iar atunci când realitatea a fost și este cu totul alta, exact pe dos, greșelile, sincopele numeroase ale guvernelor (au fost prea multe în 2017-2018) opinia publică a protestat, cum s-a întâmplat și în 10 august, când în jur de 200.000 de români din diaspora și din țară au venit în București, în fața Palatului Victoria, pentru a-și spune direct numeroasele probleme cu care se confruntă zi de zi în țările în care lucrează. Cum au fost tratați de guvern? Cu unități de jandarmi aduse din județele fidele coaliției de la putere, echipate pentru luptă, jandarmi care le-au aplicat protestatarilor lovituri cu bastoanele de cauciuc, gaze lacrimogene și jeturi de apă din tunurile special aduse.

Astfel, anul 2018 care se anunța optimist pentru români, pentru mediul de afaceri și societatea civilă, acum, în ultimul trimestrul, se dovedește a fi mai problematic decât în perioada 2008-2010, în timpul crizei economico-financiare, când totul s-a prăbușit rapid, producția, comerțul, investițiile, nivelul de trai cu procente din două cifre.

Nici Europa Unită nu a scăpat de convulsii interne, de contestarea ei, de țări membre ca Polonia, Ungaria, la care s-a alăturat și România prin acțiunile concentrate asupra justiției, instituțiilor statului, mai ales DNA, CSM, SRI, DIICOT etc., sub pretextul că slujesc statul paralel din care au făcut parte și mai fac și acum, dacă există cu adevărat, destui dintre actualii guvernanți. De vină că România se află într-o situație deloc roză, din toate punctele de vedere, actualul guvern dă vina pe Uniunea Europeană, pe șefii Consiliului European, care ar fi susținut statul paralel, mergând până acolo încât ar fi fost implicați într-o lovitură de stat, ce trebuia să se întâmple în 10 august, la mitingul diasporei, la care au participat persoane străine plătite să dea jos guvernul, idee susținută de Liviu Dragnea și Viorica Dăncilă, acțiune de care nu ar fi străină conducerea UE.

Deci, UE este vinovată că în țările sărace din Estul Europei, nivelul de trai al populației a stagnat, în loc să se apropie de cel din statele dezvoltate din Vest, în special datorită liberei circulații a forței de muncă și tendinței de reducere a costurilor de către firme, pentru munca necalificată.

E de înțeles faptul că, guvernanții noștri se laudă cu cea mai mare creștere economică dintre țările UE. Însă, nu suflă o vorbă despre faptul că această creștere a PIB-ului se bazează pe creșterea consumului, ca urmare a creșterii salariilor bugetarilor și pensiilor, lucru demn de laudă, însă, nu și faptul că s-ar fi redus taxele și impozitele, care, în realitate, au fost redistribuite între contribuabili, precum trecerea acestora de la angajatori la angajați. În schimb, investițiile s-au redus drastic, la toate capitolele, la fel ca și serviciile publice. Toate acestea au un efect negativ asupra creșterii economice (care în 2018 nu va mai fi de 6%, ci din câte se estimează, doar de 4%), și a competi-tivității țării în viitor. La acestea se mai adaugă un mediu politic catastrofal, cu schimburi repetate de guverne (în mai puțin de doi ani ne aflăm la al treilea guvern PSD), inițierea de măsuri și de legi ambigue, și inexistența unor direcții corecte de dezvoltare, încât nu suntem departe de situația similară din 2008-2009, înainte de atacul crizei economico-financiare.

Dacă mediul economic internațional se va tensiona și mai mult, deocamdată se manifestă mai puternic prin loviturile primite de bursele din principalele țări, ne putem aștepta la o situație mai rea decât în 2008-2009. Acest fapt, ar însemna că nu am învățat nimic în cei 10 ani, câți au trecut de la criza precedentă.

De ce este nevoie urgent de reforme? “În primul rând, că are loc o încetinire a creșterii productivității, și în țările dezvoltate, precum și îmbătrânirea populației. Deci, se impune o aplecare serioasă asupra calității educației și a calificărilor, a egalității de șanse. Șomajul în rândul tinerilor este destul de ridicat, iar automatizarea amenință tot mai multe locuri de muncă. Răspunsul trebuie să fie investiția în dezvoltarea umană - programe de calificare și recalificare, educație continuă și programe cu țintă la categoriile defavorizate, pentru care accesul la educație și la calificări sunt restricționate de condițiile sociale.

În același timp și investițiile în infrastructură trebuie urgent majorate. De asemenea, nu trebuie să se uite de consolidarea fiscală. Pentru țările în care PIB-ul crește cu un ritm superior potențialului, pe termen lung, e necesară revenirea la politici fiscale contra-ciclice. Acestea ar crea rezerve de resurse pentru următorul ciclu de încetinire sau contracție economică, un lucru care ar fi prioritar pentru economiile cu datorii suverane mari.”

Lasă un comentariu