O personalitate marcantă a Astrei este Grigore Silași, primul profesor de limba și literatura română numit, în 1872, la Universitatea din Cluj. 14 ani de carieră universitară au însemnat pentru Grigore Silași, fiul protopopului unit din Beclean, o activitate didactică densă și deosebit de rodnică, concretizată în: prelegeri de literatură și folclor; seminarii de literatură română închinate unor personalități (V. Alecsandri, D. Bolintineanu, Gr. Alexandrescu, G. Asachi, Heliade Rădulescu); lucrări de istorie literară; editări de manuscrise; preocupări serioase de lingvistică, constând în cursuri practice de gramatică, cercetări dialectale, având drept călăuză năzuința spre o limbă națională: “un popor în marea familie a omenirii se simte și există ca națiune sau individualitate socială în prima linie prin limba sa națională”. Diverse și importante alte preocupări întregesc portretul intelectual al cărturarului ardelean, situat, de altfel, pe o poziție aparte, considerat pe drept “unul din puținii noștri savanți de atunci”. Căci, deși studiase teologia, înclinațiile sale erau preponderent îndreptate spre cercetarea științifică, sub formula “știința e putere”. Iar această putere trebuie să pătrundă în popor.
În anii de studiu petrecuți la Viena, Silași a condus “Societatea bisericească-literară a teologilor români din seminarul greco-catolic central” și a colaborat la întemeierea “României June”, respectiv la contopirea “României” cu “Societatea social-literară a românilor din Viena”. La Cluj, a întemeiat “Reuniunea soldaților români”, prima asociație a meseriașilor și comercianților români clujeni, a înființat și condus, până în 1876, societatea “Iulia”, a organizat Despărțământul din Cluj al Astrei, al cărei “director onorar” pe viață a fost numit în 1896, a îndrumat și condus, între 1890-1895, prima bancă română din Cluj, “Economul”. Prinși în febra entuziasmului cu care intelectualii sau tineretul studios înființau pretutindeni în Transilvania societăți de cultură, studenții clujeni, grupați în jurul profesorului Grigore Silași, creează, în anul universitar 1872/73, societatea de lectură “Iulia”, cu scopul cultivării limbii și literaturii române, al alimentării spiritului social și al progresului junilor români în cultură. Activitatea culturală pe care “Iulia” a desfășurat-o sub îndrumarea unor personalități marcante ale vieții publice românești, membri, în același timp, ai Astrei, s-a distins de la început prin câteva coordonate directoare, comune cu ale Astrei: excluderea conflictelor confesionale și politice; cultivarea limbii române și completarea cunoștințelor membrilor ei prin conferințe, discursuri, traduceri din opere clasice, concerte; ajutorarea celor lipsiți.
Sunt de remarcat sufletul și pasiunea cu care profesorul Silași i-a unit pe studenți în cadrul societății lor. Cu sfaturile lui întotdeauna oportune, cu entuziasmul său, el a însuflețit permanent activitatea societății, atât în timpul cât ocupa funcția de președinte, cât și după ce, silit din nou de împrejurări dușmănoase, a fost îndepărtat din funcția de conducere și înlocuit cu Aurel Isac. Societatea însăși a cedat în cele din urmă presiunilor acuzatoare insistente, desființarea ei stârnind indignarea tuturor intelectualilor români, atât din Transilvania, cât și din România. Legăturile profesorului clujean cu Astra s-au manifestat deci în primul rând teoretic, prin însăși coincidența de idealuri și apoi, prin participarea activă la desfășurarea lucrărilor ei, atât în cadrul despărțământului de la Cluj, cât și în cadrul diverselor adunări din țară. “Însemnătatea literaturii române tradiționale” se intitulează dizertația scrisă la Cluj, în 1874, și susținută în adunarea de la Deva.
La ședința de la Sibiu, din august 1876, ascultătorii au primit elogios studiul “Românul în poezia sa poporală”, o largă și argumentată trecere în revistă a trăsăturilor fundamentale ale caracterului românesc, așa cum se înfățișează ele în poezia populară, copia aproape identică în toate cu admiratul prototip antic roman, virtuți de preț, ce trebuie îngrijite, pentru că atunci, “cu fruntea senină, cu sufletul calm putem privi în viitorul națiunii române”. Partea teoretică a formării și educării tineretului este conținutul unei alte dizertații, ținută în adunarea generală a Astrei de la Blaj, în 1877, intitulată “Cugetări despre valoarea și dezvoltarea caracterului”. Ideea pentru care pledează este că “în caracter zace punctul cardinal care trebuie să-l ațintească o educare rațională și sănătoasă. Instruirea pe care Silași o cere trebuie să îmbine utilul cu plăcutul, atenția principală trebuind a se acorda istoriei patriei, limbii și literaturii naționale, pentru “a planta iubirea de neam și patrie în piepturile fragede”. La adunarea generală de la Șimleu, din august 1878, Grigore Silași a dizertat despre “Universitatea din Cotnar și alalte școli românești din sec. XV-XVII”.
Iată, acestea sunt câteva coordonate referitoare la Grigore Silași, vastă personalitate a Astrei și a culturii românești în general.
