Ajunși la o anumită vârstă, la care unii mai isteți i-au dat și grade I, II, III, datorită unui stil de viață mai bun sau mai puțin bun acceptăm resemnați “Culesul roadelor” acestui stil de viață, pentru că tot este sezonul unei frumoase și splendide toamne, și uneori asistăm cu spaimă în suflet atât la agravarea stării noastre de sănătate, care zilnic ne mai dă câte un junghi, și repede apelăm prin rugăciune la marele nostru medic și tămăduitor Domnul Dumnezeu, sau, din prea multă disperare, sărim repede pe telefon agățându-ne cu speranță de “magicul” 112, atât de aclamat în media, dar și bine sau “exagerat” de conturat în peisajul public prin stridența poluării fonice uneori enervantă!
Într-o astfel de speranță de salvare mă aflam și eu în data de 8.10.2018, ora 12.00, când mi s-a făcut rău de la stomac cu amețeli, pierderea văzului și echilibrului.
Fiind singur, cu eforturi extenuante, am reușit să apelez magicul 112, iar după foarte puține clipe m-a preluat un echipaj ducându-mă la serviciul UPU din Spitalul Clinic Județean de Urgență Mureș. Aici sunt invitat să iau un loc pe un scaun “pentru că targă liberă nu avem”, îmi replichează un asistent și că în curând voi fi văzut de un domn doctor.
Mă preia o fată, asistentă, sau medic rezident, îi solicit să facă ceva că nu mai suport durerile de cap și nici senzațiile de greață!
După un timp revine cu o trusă perfuzabilă și încearcă cu greu, după mai multe înțepături, să îmi introducă în mână o branulă, chiar așa în poziția șezând pe scaun?!!!
Protestez neputincios, copleșit de starea în care mă aflam, dar mă resemnez la explicația “normală” a fetei “să vă aduc de acasă targă?”.
Accept cu stoicism “Protocolul” dânsei pentru atașarea branulei, lucru care mă uimește că într-un serviciu U.P.U să chinui bolnavul până atașezi o branulă?!! Oare ce-o fi zicând asistentele de la Chirurgie I când zilnic sunt nevoite să pună zeci de branule?!!
Eu acum, sănătos fiind, aș sugera celor care lucrează la U.P.U ca numirea acestor angajați să fie făcută în special la modul cum știe să pună o branulă!!! La o asemenea secție U.P.U.
Odată intrat la U.P.U., pe la ora 12.00, accept acest mod de tratament și aștept rezultatele stării mele de sănătate! Pe la ora 20.00, adică după 8 ore de așteptat cu o perfuzie, revine un medic recomandându-se medic de gardă, căruia nu-i rețin numele, dar la o verificare mai atentă se poate găsi în foile de internări din această dată!
Domnia sa, dnul dr., îmi aduce la cunoștință că sunt liber și că pentru durerile de cap și vărsături mi-a prescris o rețetă, medicamente pe care le obțin de la vreo farmacie! Bine că a venit repede fiul meu după mine să mă ajute să merg până la mașină.
Totuși încerc o explicație din partea dlui medic de gardă: Nu trebuie să vină să mă vadă vreun neurolog? Nu trebuie să-mi facă un C.T. sau R.M.N.?, mai ales că am mai avut cu ani în urmă un A.V.C. și îi arăt dosarul cu externările!
La toate propunerile mele disperate, dl. dr. mă asigură convingător că este o simplă durere de spondiloză și medicamentele prescrise o să îmi facă bine și... noapte bună!
A doua zi, 9.10.2018, pe la ora 10, mă simt tot mai rău, cu dureri de cap, amețeli, pierderea vederii. Abia îmi strâng câteva lucruri, dosarul cu externările avute până la această vârstă de 63 de ani.
Un gând îmi șoptește: “du-te la medicul de familie!”. Mintea mea confuză nu mă lasă să realizez programul de funcționare de la dispensarul medical de cartier. Dar, totuși, pornesc amețit, ca un om beat, târându-mi picioarele, ajung în fața medicului de familie, dna dr. Nistor și asistenta dânsei, care văzându-mă în starea alterată (după spusele dânsei), solicită prin telefon 112 de urgență.
La sosirea echipajului, dna dr. Nistor li se adresează poruncitor: (parcă aud vorbele ca în vis) vă rog să-l vadă urgent un neurolog și un examen C.T., nu cumva să fi recidivat un A.V.C.
Am ajuns să fiu preluat la U.P.U. de un alt echipaj, diferit ca cel din ziua precedentă, și după toate examinările efectuate se hotărăște internarea mea cu diagnosticul: atac vascular cerebral ischemic și transferat în secția de Neurologie, unde am primit tratamente până în data de 22.10.2018. Foile de externare xerox le-am predat la redacția “Cuvântul liber” pentru conformitatea celor scrise mai sus!
Nu doresc să atribui nicio vină echipajului U.P.U. din ziua de 8.10.2018. Probabil dânșii atât au putut face cu mijloacele “din dotare”.
Dar după toată hărmălaia de sirene care poluează fonic cu zecile de decibeli, și cu toată propaganda de a “sări” în ajutorul cetățeanului și a-l “țintui” pe o targă sau “scaun” (8.10) fără ca să se intervină concret la salvarea pacientului, mie mi se pare ca fiind: “Prea mult zgomot pentru nimic??!”.
Și până la urmă să apreciem devotamentul unui medic de familie dintr-un cabinet medical de dispensar de cartier mărginaș!
Dar și, în cele din urmă, harul lui Dumnezeu, cu minunile Lui, în intervenția sănătății noastre.
Pe El îl rog, dle dr. de la U.P.U., să te binecuvânteze cu și mai multă pricepere în tot ceea ce faci și să te ferească ca să nu mai experimentezi aceste bâlbe pe alți pacienți care din disperare apelează 112, căutându-și o brumă de salvare.
Din partea mea numai bine! Și eu te-am iertat!
