Marți, 4 decembrie, s-a desfășurat, la Ansamblul Mureșul din Târgu-Mureș, spectacolul de colinde și cântece patriotice, dedicate Centenarului Marii Uniri. Organizatorii evenimentului și protagoniștii au fost: Liga Studenților din Cluj, Asociația Tineri pentru Tineri din Târgu-Mureș, Tinerii din Ziua de Azi din Brașov, Organizația Tinerilor din Sibiu și Societatea Culturală “Alexandru Papiu Ilarian”.
Spectacolul se înscrie în seria de evenimente dedicate Centenarului Marii Uniri, sub umbrela unui proiect inițiat de Societatea Culturală “Alexandru Papiu Ilarian” și urmând a fi finanțat de Ministerul Culturii și Identității Naționale.
Evenimentul a fost atât de impresionant, încât cele peste 300 de persoane care au vizionat spectacolul au aplaudat de la începutul primei colinde până la sfârșit. “Colindătorii”, în majoritate studenți de la medicină, drept, inginerie au fost îmbrăcați în costume și porturi tradiționale și au recreat atmosfera de colindă din preajma anului 1918, cu bucurie, zâmbete și speranță.
În deschiderea evenimentului, domnul Darius Fărcaș, reprezentant al Asociației Tineri pentru Tineri din Târgu-Mureș, și conferențiar universitar Nicolae Ploeșteanu, reprezentantul Societății Culturale “Alexandru Papiu Ilarian”, au prezentat momente și repere ale evenimentului. Darius Fărcaș a arătat că toate colindele sunt din repertoriul de început de secol XX și colindătorii doresc să refacă atmosfera de colindă din perioada Marii Uniri. Nicolae Ploeșteanu a făcut precizări legate de Marea Unire care, în opinia lui, reprezintă, nu neapărat o dată calendaristică, ci mai ales o stare de spirit și de fapt, a cărei prezență se regăsea anterior anului 1918 și o vom regăsi în prezent, fiind extrem de inițiatic evidențiată de colindătorii de la spectacol. Pentru a evidenția legătura dintre spectacolul de colinde tradiționale, sărbătorirea Centenarului și poporul român, Nicolae Ploeșteanu a redat versuri ale poetului Martin Opitz, fost profesor la Academia înființată de Gavril Bethlen în Alba Iulia (1622) și tradusă la 1885 în românește de George Coșbuc. Versurile evidențiază gândurile poetului legate de țările românești (“Ele”), după ce a cunoscut datinile și obiceiurile poporului român: “Pe cât de puțin Ele se unesc /Pe-atât de unit este poporul românesc / În fiece colibă cu paie-acoperită / Un sânge nobil spune, că limba moștenită /Și azi e tot aceeași, că datinile sunt /Păstrate cu credință, c-al vostru îmbrăcământ /Și jocul chiar e martor c-aveți trupină veche / Un joc, care-n frumuseță abia-și află pereche...”
