(Cuvânt rostit la lansarea volumului “Ție, femeie”, de Gina Mureșan - Târnăveni, 3 decembrie 2018)
Cartea doamnei Gina Mureșan, cu frumosul și amăgitorul titlu de dăruire “ȚIE, FEMEIE”, pe care o lansăm astăzi, are ca temă iubirea, frumosul, binele - valori care ar veșnici lumea în bucurie neîntreruptă dacă ne-am pune sub dulcea lor povară. Și cine a ales să dăruiască iubire, de când lumea, dacă nu femeia?
Sentimentul iubirii este primordial și fundamental pentru viață, prin el ne clădim familia și căminul, prin el ne perpetuăm ca specie, prin el gustăm clipa de fericire a raiului pierdut cândva, din nevrednicia noastră. Dacă înțelegem acest lucru, vom înțelege sensul și spiritual al cărții, care repetă tema în zeci și zeci de poezii, arătându-ne câte fațete are iubirea, cea care poate și este în tot și toate ale omului trăitor și trecător prin vremelnica lui viață.
Doar o femeie poate să aibă curajul de a-și deschide sufletul purtător de iubire, la orice vârstă, și a ni-l face cunoscut.
Toți suntem purtători de iubire, dar numai poeții au curajul de a-și exprima public acest sentiment, la orice vârstă. Toți îl purtăm cu noi în străfundul sufletului, dar ne e rușine a-l exprima, de la o vreme, și e păcat, pentru că el este întotdeauna leac alinător și vindecător pentru toate suferințele noastre, iubirea trebuind să rămână în noi și cu noi până în ultima clipă a vieții.
Doamna Gina Moldovan a scăpat de inhibiții și de complexe, arătându-ne că iubirea e în toate, că ea are mii de forme, că în rostitorul cuvânt ea este sentiment, este trăire, este înălțare spirituală, are gust de divin, dă putere, speranță, încredere.
Nu poți scrie o asemenea carte decât dacă îți exprimi liber trăirile trecute și cele prezente, rezultate din bucurii, din necazuri, din clipe de cumpănă, care se înșiruie pe cărarea vieții fiecăruia din noi. Eu cred că prea multă pudoare strică uneori, nelăsându-te să exprimi liber ceea ce toată lume simte, trăiește, dorește în ascunsul sufletului său și poate că tocmai de aceea poeta noastră Gina Moldovan este mai altfel, mai practică și, uneori, mai sinceră și mai directă decât noi.
Nu remarc și nu recomand nicio poezie anume din recentul volum, pentru că toate merită citite, trăite în bunăcuviință, cu sufletul, și atunci le veți simți mesajul. El ne îndeamnă să iubim mereu, pentru că doar iubind putem schimba această păcătoasă și pervertită lume în care trăim. Garantez că doamna Gina Moldovan n-o să poată face acest lucru, dar măcar încearcă, știind că îndulcitele păcate sunt încă mai puternice decât iubirea cea sinceră și adevărată.
Vă recomand această carte - așa cum și autoarea o recomandă și o închină tuturor semenelor sale - fie măcar pentru a vă aminti că pe lume nimic nu-i mai frumos, mai înălțător, mai curat decât exprimarea sinceră a sentimentului iubirii. Ea ține sub umbra și îmbrățișarea ei această lume, pe cea dincolo de noi și întregul Univers. În ea e sincera și adevărata bucurie, dar și fierbințeala lacrimilor, atunci când o trădăm, când o uităm, când ne îndepărtăm de ea.
