ROMÂN, CREȘTIN, PREOT ȘI PATRIOT... ADEVĂRAT

“Pe cât aristocrația română din Transilvania n-a avut nici o predilecție către Biserica și nația sa și era redusă de o idee deșartă, pe atâta, să zicem Preoțimea și Creștinii și în frunte Arhiereii au arătat o tărie exemplară în mijlocul nenumăratelor prigoniri și au rămas neclintiți în religie și naționalitate. Tăria aceasta sufletească a fost un produs viu al acelei convingeri morale că dacă se va lăsa de una, numaidecât se vor lipsi și de cealaltă. Și fiindcă românul nu-și poate închipui religia fără nație și naționalitatea sa, pentru aceea, ca să asigure existența sa națională, a rămas în aceeași religie în care s-a pomenit ca român, cea ortodoxă, și despre care e convins că este scutul cel mai puternic de a-i apăra naționalitatea lui de orice vitejii”.

Andrei Șaguna (1808-1873), a fost cel mai mare ierarh al Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania, în decursul sec. XIX. Militant pentru drepturile ortodocșilor și ale românilor din Transilvania, fondator al Gimnaziului Românesc din Brașov, membru de onoare al Academiei Române. Face parte dintr-o familie de macedo-români din Mișcolț, Ungaria. După școala primară urmează gimnaziul, apoi dreptul și filosofia la Budapesta și, în cele din urmă, studiază teologia ortodoxă în orașul Vârșeț din Banatul sârbesc. În anul 1833 este tuns în monahism la mitropolia de la Carloviț, după care, în 1842 ajunge profesor la Seminarul Teologic din Vârșeț. Ajunge vicar general al Episcopiei din Sibiu în 1846, în 1848 - episcop al Ardealului și în 1864 - mitropolit al Ardealului. Ajuns în aceste mari funcții, se ocupă pentru prima dată de pregătirea superioară a preoților pe care i-a conștientizat cu o muncă asiduă de misiunea de a fi propovăduitorii lui Hristos în lume; a militat pentru construirea de biserici, case parohiale și repararea celor cu probleme. A ridicat o tipografie în 1850, la Sibiu, despre care zice: “Numai Dumnezeu știe cu câte greutăți o am apărat și susținut față de dușmanii Bisericii și Națiunii noastre române”. În 11 ani, aici a tipărit 36 de cărți de cult pentru preoți și credincioși. Numai într-un an după deschiderea tipografiei s-au tipărit 5.000 de catehisme, 5.000 de abecedare, 700 de Ceasloave, 3.000 de Istorii Biblice, 3.000 de cărți despre datoriile supușilor și 1.500 de Apostole. A mai tipărit cărți de școală: abecedare, catehisme, bucoavne, cărți de muzică, de aritmetică, de gramatică, de istorie, de geografie, pentru școlile sătești, dar și pentru cele gimnaziale și Seminarul Teologic nou înființat. Din cele 800 de școli care existau în Transilvania, mai mult de jumătate erau ridicate de mitropolitul Andrei Șaguna. Școlile erau organizate și întreținute de Biserică. Preoții parohi erau directori, iar protopopii erau inspectori școlari. Profesorii erau pregătiți, fie în Institutul Pedagogic din Sibiu, înființat tot de el, fie în Gimnaziul din Brașov. O mare realizare a fost reînființarea vechii Mitropolii Ortodoxe din Transilvania, desființată în 1701. În anul 1873, Mitropolitul Andrei Șaguna s-a strămutat la cele veșnice și a fost înmormântat ca un simplu călugăr, în curtea bisericii din Rășinari-Sibiu.

A fost canonizat în anul 2011, de Sf. Sinod al BOR. În anul 1834, când a fost făcut diacon, a mărturisit: “Pe românii transilvăneni, vreau să-i trezesc din al lor lung somn, cu tot ce este adevărat, plăcut și drept să-i îndrumez”.

P.S. Azi, Biserica lui Hristos, Biserica Neamului Românesc, Arhiereii, preoții și credincioșii ei, este pusă la zid de unii păgâni autohtoni, inculți și fără de Dumnezeu. Țara noastră fără mănăstirile emblematice, fără de cultura ei milenară, fără de slujitorii ei, buni sau răi, fiindcă nimeni nu este fără de păcat, nu reprezintă nimic. Biserica de azi continuă munca de ieri a înaintașilor vrednici, numai că ochi avem și nu vedem, urechi avem și nu auzim. Batem monedă pe Catedrala Neamului, fără să vedem că iarba schimbată de pe stadioanele țării a costat mai mult decât întreaga catedrală; excursiile exotice ale aleșilor noștri au costat câteva catedrale; moralitatea capetelor țării este jalnică; Transilvania este în pericol și nu ne interesează, suntem umiliți și mințiți fără ca nimeni să ridice ștacheta valorii naționale; cozile de topor, români, fac alianțe în detrimentul poporului și în special prin interese particulare și pecuniare în detrimentul Pământului Sfânt Transilvan, poporul este umilit, mințit și nu mai este ascultat. De bine, de rău, Biserica și slujitorii ei, încă, dacă este lăsată în pace de trădătorii din capul mesei, ascultă oftatul pământului străbun; se apleacă la durerea românului obidit, mai ridică spre ceruri catedrale, mănăstiri, schituri, biserici, care duc spre Creator dorul și oful românului, speranța și lacrimile tristeții sau bucuriei. Lăsați-L în pace pe Dumnezeu cu toată liota lui; Nu vă luați la trântă cu El. Nimeni nu a reușit să-L doboare vreodată. Știți de ce? Fiindcă El este Creatorul, iar voi numai beneficiarii muncii și creației sale. Cât despre slujitorii Lui, Sfânta Scriptură vă atenționează să nu vedeți paiul din ochiul altora, ci bârna din propriul vostru pământ. Bateți apa în piuă degeaba, și când umbra viitoare vă bate la ușă, faceți pasul în retragere, vă căiți, plângeți, vă speriați, dar să nu uitați că: Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci îndreptarea lui, că ne iartă de șaptezeci de ori câte șapte, dar, nu la nesfârșit. L-am pus pe Dumnezeu în spatele nostru, în spatele căruței, și am intrat în situația greu de remediat, am căzut cu căruța în șanț și nu mai putem s-o scoatem. Deci: Treziți-vă, toți cei ce dormiți degeaba în hainele statului și poporului, dar nu uitați ce spune Șeful suprem, Hristos: “Fără de mine nu puteți face nimic”. Iertați-mă dacă în acest post vă produc vreun cutremur sufletesc, dar cutremurul pământului străbun din mine și din mulți români cu suflet străbun este foarte puternic și dacă nu luăm măsuri adecvate, dezastrul va fi unul catastrofal, greu de remediat în timp.

“CUGETĂRI” vol. XII

 

Lasă un comentariu